DESCOPERIRE. O echipă internațională de cercetători sugerează că fosilele de dinozauri ar putea oferi indicii prețioase în înțelegerea mecanismelor cancerului și în dezvoltarea unor tratamente inovatoare. Studiul, publicat recent în revista Biology, a fost realizat de experți de la Anglia Ruskin University (ARU) și Imperial College London, care au analizat structuri asemănătoare globulelor roșii conservate într-o fosilă veche de zeci de milioane de ani, descoperită în România.
Punctul de plecare: un dinozaur cu tumoare găsit în Hațeg
Totul a început în 2016, când profesorul Justin Stebbing, oncolog la ARU, a citit despre descoperirea unei fosile de Telmatosaurus transsylvanicus în Bazinul Hațegului. Fosila prezenta o formațiune tumorală în zona maxilarului. Dinozaurul, o creatură erbivoră cu cioc de rață, a trăit în urmă cu aproximativ 66–70 de milioane de ani.
Intrigat de posibilele legături între tumoarea respectivă și formele moderne de cancer, Stebbing a colaborat cu Biancastella Cereser, expertă în cercetarea cancerului la Imperial College London, și cu profesorul Pramodh Chandrasinghe din Sri Lanka. Împreună, au obținut acces la fosilă și au început investigațiile.
Analiza microscopică a oferit indicii uluitoare
Folosind microscopie electronică de scanare (SEM), cercetătorii au identificat structuri ce semănau izbitor cu celulele roșii din sânge în interiorul osului fosilizat. Acestea ar putea reprezenta rămășițe ale țesuturilor moi, o descoperire rară care contrazice ideea că doar structuri dure, precum oasele sau cochiliile, se pot conserva în fosile.
„Am văzut forme care semănau cu eritrocitele, iar asta deschide o perspectivă total nouă asupra modului în care cancerul poate fi analizat în context istoric”, a explicat Cereser.
Cancerul, studiat în timp profund
Cercetătorii cred că aceste tumori străvechi, precum ameloblastomul detectat la dinozaurul din România – o formațiune benignă similară cu cele care apar la oameni – ar putea contribui la înțelegerea evoluției moleculare a cancerului. Studierea acestor tipuri de leziuni dintr-un trecut atât de îndepărtat oferă un tablou unic asupra modului în care mediul a influențat apariția și dezvoltarea cancerelor de-a lungul timpului.
O fereastră spre medicina viitorului
Profesorul Stebbing a subliniat că ADN-ul nu poate fi extras din aceste fosile, fiind degradat în timp, contrar a ceea ce arată filmele SF precum Jurassic Park. Cu toate acestea, proteinele din țesuturile moi pot supraviețui milenii, oferind astfel oportunități de studiu în profunzime.
„Dacă înțelegem mai bine ce anume declanșează cancerul, putem crea tratamente mai eficiente. Acest studiu este o piesă dintr-un puzzle complex pe care încercăm să-l rezolvăm”, a concluzionat el.
