DOSAR. Nu trece o săptămână fără ca Parchetul General să mai scoată din joben o „bombă” penală cu țintă clară: Călin Georgescu, omul care nici măcar n-a mai fost lăsat să candideze, dar care pare să bântuie visele agitate ale procurorilor de serviciu.
Aflat în centrul unui nou episod de dosar cu titlu pompos, Georgescu este acuzat – țineți-vă bine – de instigare împotriva ordinii constituționale, și va fi chemat luni la Parchetul General, în dosarul lui Horațiu Potra. Și nu oricum, ci în „complicitate” cu Horațiu Potra, mercenarul fugit prin Europa, transformat între timp într-un soi de Joker al instituțiilor românești.
Unde s-a petrecut conspirația? Evident, la ferma din Ciolpani. Că doar acolo se face revoluție în România – între doi saci de porumb și-un pahar cu apă plată.
Conform celor de la Parchetul General, pe 1 august, nu mai puțin de 18 inculpați au fost audiați într-un efort monumental de a demonstra că protestele spontane de după anularea alegerilor prezidențiale erau de fapt o tentativă de răsturnare a statului. N-au găsit nici tancuri, nici drone, dar au rămas cu acuzațiile: tentativă de acțiuni contra ordinii constituționale, operațiuni cu petarde, arme și muniții, ba chiar și instigare publică. Probabil următorul pas e să-i învinuiască pe Georgescu și Potra că au complotat cu niște torțe medievale și câteva pancarte scrise greșit.
Călin Georgescu nu doar că nu și-a pierdut cumpătul în fața acestor atacuri orchestrate, dar continuă să inspire o parte din românii care văd, dincolo de perdeaua groasă de fum, un om liber, cu voce și viziune. Nu e vina lui că deranjează o construcție instituțională care pare să funcționeze pe algoritmul „cine nu tace, e vinovat”.
Pe hârtie, ancheta are toate ingredientele unei producții dramatice de sezon: are „mercenari”, are „ferme secrete”, are „instigare”, are și fumigene (la propriu). Dar în realitate, pare mai degrabă o comedie de prost gust în care procurorii joacă toți rolurile și mai și uită textul pe parcurs.
Așadar, ne aflăm în fața unei mascarade judiciare de proporții, în care Călin Georgescu, un om care ar fi avut tot dreptul să candideze, e transformat, cu forțări grotești, într-un fel de Che Guevara rural. Și toate astea pentru că a refuzat să stea în banca tăcerii, preferând să rostească adevăruri care ustură.
