APĂRARE. Uniunea Europeană discută despre ridicarea unui „zid de drone” pe flancul estic al NATO, unde se află și România – o rețea terestră și maritimă capabilă să depisteze și să neutralizeze amenințările aeriene. Deși ideea este susținută de Andrius Kubilius, comisarul european pentru apărare și spațiu, proiectul se lovește de numeroase obstacole tehnice și legislative.
Specialiști din România și Letonia atrag atenția că lipsa de standardizare este una dintre cele mai mari dificultăți: fiecare stat folosește tipuri diferite de drone și sisteme de detectare, ceea ce face aproape imposibilă integrarea lor într-o rețea comună. În plus, procedurile privind operarea dronelor diferă de la țară la țară, iar nici NATO, nici UE nu au reușit până acum să unifice pregătirea piloților sau să organizeze exerciții comune la scară largă.
O altă barieră o constituie legislația neadaptată la realitățile actuale. În România, de exemplu, UAV-urile militare sunt tratate prin lege la fel ca aeronavele cu pilot, ceea ce impune cerințe exagerate pentru operatori, inclusiv teste medicale și psihologice. Mai mult, formarea piloților de drone este posibilă doar la Baza Aeriană „Aurel Vlaicu”, ceea ce limitează capacitatea de instruire la nivel național.
Proiectul baltic al „zidului de drone” ar urma să includă senzori, radare, sisteme acustice, echipamente de bruiaj electronic și mijloace de interceptare – de la drone la lasere, inspirându-se din experiența Ucrainei, care folosește deja metode similare împotriva incursiunilor rusești. Totuși, fără o legislație comună și fără o strategie coerentă de pregătire și standardizare, experții avertizează că inițiativa riscă să rămână blocată pe hârtie.
