ÎNARMARE. În timp ce autoritățile cer populației să fie „pregătită” și să știe cum să reacționeze în situații de criză, realitatea din teren e alta: în România, să deții o armă legală e aproape imposibil dacă nu ai nervi de oțel și răbdare cât pentru o birocrație întreagă.
Generalul Vlad Gheorghiță a declarat recent că „românii nu știu să tragă cu arma”. Declarația a aprins spiritele, mai ales printre cei care știu că nu lipsa de interes, ci legile sufocante îi țin departe pe oameni de exercițiul practic.
Pentru a deține o armă, chiar și una neletală sau cu aer comprimat, procedura este lungă și complicată: cursuri, examene, avize medicale și psihologice, verificări la domiciliu, dosare, taxe și luni întregi de așteptare. În tot acest timp, în alte țări europene – Cehia, Ungaria, Spania – cetățenii pot obține mai ușor dreptul de a deține arme, fără ca asta să fi dus la creșterea criminalității.
Românii pot trage în poligoane, e adevărat, dar nu pot păstra o armă acasă pentru autoapărare sau pentru sport, decât după un proces atât de greoi încât majoritatea renunță.
„Cine vrea să comită o infracțiune o face oricum, indiferent de lege. În schimb, cetățeanul cinstit e ținut departe de orice mijloc de apărare”, spun tot mai mulți pasionați de tir și sportivi.
Paradoxul e clar: statul cere cetățenilor să fie gata să apere țara, dar nu are încredere să-i lase nici măcar să dețină o armă cu bile.
