APĂRARE. România a neutralizat a treia dronă în doar 3 zile, după ce un avion F-16 al Forțelor Aeriene Române a interceptat și doborât duminică dimineață o țintă aeriană care pătrunsese în apropierea teritoriului național, în zona Sulina – Chilia. În timp ce autoritățile salută profesionalismul piloților, întrebarea care revine tot mai des este alta: cât mai costă această „strategie inteligentă”?
Președintele Nicușor Dan a anunțat că aeronava militară a intervenit în jurul orei 10:13, reușind să neutralizeze drona deasupra apelor teritoriale românești. Șeful statului a transmis felicitări echipajului și militarilor implicați în misiune, subliniind că aceștia își îndeplinesc exemplar rolul de apărare a spațiului aerian al României.
Numai că, în paralel cu felicitările, apare și o realitate mai puțin confortabilă: România continuă să folosească avioane de luptă extrem de costisitoare pentru a intercepta drone ieftine, în lipsa unui sistem antidrone dedicat care să facă această misiune mult mai eficient și incomparabil mai ieftin.
În limbaj popular, situația începe să semene tot mai mult cu expresia „spargem nucile cu excavatorul”. O dronă estimată la aproximativ 50.000 de euro ajunge să fie neutralizată printr-o operațiune care, potrivit estimărilor vehiculate în spațiul public, poate costa de ordinul sutelor de mii de euro (ultimele 2 drone au costat 1 milion de euro), dacă sunt luate în calcul ridicarea aeronavelor, consumul de combustibil, resursa tehnică și muniția folosită.
Președintele a mai anunțat că drona distrusă vineri a fost identificată, în urma cercetărilor desfășurate de Parchetul General, ca fiind de tip Shahed, model utilizat de Federația Rusă în atacurile asupra Ucrainei. Anchetele privind dronele doborâte sâmbătă și duminică sunt încă în desfășurare, iar concluziile vor sta la baza demersurilor diplomatice ale României.
Nicușor Dan a condamnat ferm incidentele repetate și a declarat că încălcarea spațiului aerian românesc este „inadmisibilă și intolerabilă”, subliniind că este vorba și despre spațiul aerian al NATO și al Uniunii Europene.
Între timp însă, fiecare nouă dronă ridică aceeași întrebare incomodă: cât timp va continua România să trimită avioane de vânătoare pentru a intercepta aparate fără pilot, în loc să dispună de suficiente sisteme moderne de apărare antidrone? În condițiile în care astfel de incidente se repetă aproape zilnic la graniță, costurile operaționale riscă să devină la fel de discutate precum amenințarea în sine.
