ENERGIE. Președintele Nicușor Dan a decis să retrimită Parlamentului, spre o nouă reexaminare, legea care ar fi permis finalizarea unor proiecte istorice de hidrocentrale, inclusiv prin ajustarea limitelor unor arii naturale protejate și prin scutirea de evaluare de mediu a celor declarate de CSAT ca fiind de interes pentru securitatea națională.
Asta după ce Curtea Constituțională i-a respins sesizarea de neconstituționalitate.
Dar, se pare, respingerea CCR nu e destul. Pentru că, dincolo de constituționalitate, președintele consideră că Parlamentul trebuie să mai evalueze o dată „necesitatea, oportunitatea și eficiența” acestor proiecte. Adică, după ce prețurile la energie au explodat, după ce România importă curent la prețuri care arată mai degrabă a pedeapsă decât a piață liberă, după ce Hidroelectrica tot încearcă să scoată din nămol proiecte blocate de ani de zile, acum e momentul perfect să ne oprim și să verificăm dacă nu cumva mai există o peșteră de liliac sau un habitat de ceva care ar putea fi deranjat.
ONG-urile de mediu (Bankwatch, Declic …) s-au arătat, bineînțeles, „indignate” că CCR a îndrăznit să spună că legea e constituțională. Potrivit lor, e vorba de „mutilarea” a zeci de arii protejate pentru niște hidrocentrale „ceaușiste” care oricum nu ar aduce mare lucru. Sub 1% din producție, zic ei. Că doar nu e ca și cum orice megawatt produs pe teritoriul național ar conta când stai cu ochii pe prețul de pe bursa europeană și pe facturile care se umflă.
Ministra Mediului, Diana Buzoianu, a fost și mai clară: legea e „o rușine” și încalcă tratatele europene. Pentru că, nu-i așa, Europa știe mai bine ce e bun pentru români decât românii înșiși. Independența energetică? Frumos concept, dar doar dacă se face exact cum vor directivele de la Bruxelles, ONG-urile și cei care știu, din birou, că e mai sănătos să importăm energie scumpă decât să terminăm niște hidrocentrale începute pe vremea când încă se mai construia ceva în țara asta.
Nicușor Dan a explicat elegant: independența energetică e importantă, dar trebuie făcută „sustenabil”, cu respectarea patrimoniului natural și a dreptului la un mediu sănătos. Traducere liberă: mai bine stăm dependenți de importuri la prețuri de lux, decât să riscăm să „mușcăm” din niște arii protejate pentru niște proiecte care, vezi Doamne, nu mai sunt la fel de actuale ca în 2007. Că doar situația energetică din 2021–2026 nu s-a schimbat deloc, nu?
În paralel, CEO-ul Hidroelectrica mulțumea Parlamentului că a încercat să deblocheze investițiile, pentru că „este nevoie de orice sursă de producere a energiei electrice”. Dar ce știe el? El doar încearcă să producă energie. Alții știu mai bine: mai întâi trebuie să verificăm încă o dată dacă proiectele mai sunt „fezabile”, „utile” și „sustenabile”. Și, mai ales, dacă Europa e de acord.
Rezultatul practic al acestui zel de mediu și de conformitate europeană? Producția internă se blochează încet-încet, iar dependența de energia din exterior (la prețuri care nu țin cont de „sustenabilitatea” facturii românului) crește. Dar, hei, măcar ariile protejate rămân intacte. Și Bruxelles-ul e mulțumit. Locuitorii? Ei se descurcă. Orice, numai să nu se construiască ceva pe pământ românesc fără avizul celor care știu ei mai bine.
