MEDIU. O substanță chimică despre care se vorbește tot mai mult în cercurile științifice, acidul trifluoroacetic (TFA), se răspândește în mediu și ridică noi semne de întrebare privind contaminarea apei. Substanța face parte din categoria PFAS, cunoscută pentru compușii extrem de persistenți, supranumiți și „substanțe chimice eterne”.
TFA este foarte stabil în mediul înconjurător și poate ajunge în sol, ape subterane, ape de suprafață și apă potabilă. O parte dintre aceste substanțe provin din degradarea altor compuși fluorurați, inclusiv a unor gaze industriale și a anumitor produse fitosanitare.
Cum ajunge TFA în mediu
Acidul trifluoroacetic poate proveni din degradarea unor substanțe chimice fluorurate, iar caracteristicile sale îi permit să se deplaseze cu ușurință prin circuitul apei.
Surse europene indică faptul că TFA poate proveni inclusiv din pesticide, agenți frigorifici, activități industriale și ape uzate. Transportul atmosferic reprezintă, de asemenea, o cale importantă prin care compușii PFAS pot ajunge la distanțe mari față de locul în care au fost produși sau utilizați.
De aici vine și asocierea făcută uneori cu expresia „ploaie chimică”: substanțele prezente în atmosferă pot fi antrenate de precipitații și pot ajunge ulterior în sol și în sistemele de apă.
TFA a fost găsit și în apa îmbuteliată din România
Un studiu publicat în Discover Water a analizat 71 de probe de apă îmbuteliată cumpărate din Franța, Italia și România. Cercetătorii au identificat TFA în probele analizate, iar în cazul apelor din Italia și România concentrațiile au variat de la valori sub limita de detecție până la 400 ng/L.
În același studiu, toate cele 63 de probe de apă de la robinet recoltate în orașul francez Besançon conțineau TFA, concentrațiile fiind cuprinse între 540 și 3.800 ng/L.
Cercetătorii atrag atenția că aceste rezultate evidențiază necesitatea unei monitorizări mai ample a contaminantului în sistemele de apă europene.
De ce este atât de greu de eliminat
Una dintre principalele probleme este persistența extrem de ridicată a TFA. Substanțele din categoria PFAS sunt caracterizate prin legături chimice foarte rezistente, ceea ce le face dificil de degradat în condiții naturale.
Potrivit Agenției Europene de Mediu, TFA este un produs de degradare foarte persistent și poate fi întâlnit în apele subterane europene, unde eliminarea sa este dificilă.
Tocmai această persistență a determinat autoritățile europene să acorde o atenție tot mai mare substanței.
EFSA a reevaluat recent riscurile pentru consumatori
În iulie 2026, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a publicat o nouă evaluare privind acidul trifluoroacetic.
Instituția precizează că TFA poate rezulta din degradarea unor PFAS și a anumitor gaze industriale sau substanțe active din produsele de protecție a plantelor. Pentru că substanța persistă în mediu și poate ajunge în alimente, apă și sol, EFSA a analizat din nou datele toxicologice disponibile și a evaluat nivelurile considerate sigure pentru expunerea consumatorilor.
Europa începe să înăsprească monitorizarea
Problema TFA a început să fie reflectată și în legislația europeană privind protecția apelor. O directivă adoptată în 2026 prevede includerea TFA în evaluarea unui grup de 25 de substanțe PFAS pentru apele de suprafață și stabilește un standard de calitate pentru suma acestora.
Totuși, situația este în continuă evoluție, iar pentru apa destinată consumului uman nu există încă o valoare-limită obligatorie specifică pentru TFA stabilită la nivelul UE, potrivit unei analize științifice recente.
„Substaneternețele ” au devenit o problemă europeană
TFA este doar unul dintre numeroșii compuși din familia PFAS. Aceste substanțe sunt folosite în numeroase domenii și sunt cunoscute pentru persistența lor în mediu și capacitatea de a se răspândi pe distanțe mari.
Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) estimează că familia PFAS cuprinde mii de substanțe chimice sintetice, iar contaminarea poate afecta apele subterane, apele de suprafață și solurile.
Pentru cercetători, provocarea nu este doar să determine cât de răspândit este TFA, ci și să găsească metode eficiente prin care această substanță să poată fi monitorizată și eliminată din apă.
