ECONOMIE. România intră într-o perioadă în care cheltuielile bugetare trebuie ținute sub un control strict, după ce datoria publică a depășit pragul de 60% din PIB. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, atrage atenția că legislația fiscal-bugetară limitează posibilitatea Guvernului de a aproba noi majorări ale cheltuielilor.
Potrivit celor mai recente date Eurostat, datoria publică a României a ajuns la 60,1% din PIB la sfârșitul primului trimestru din 2026. Depășirea pragului declanșează reguli suplimentare menite să limiteze cheltuielile și să contribuie la reducerea treptată a datoriei.
În aceste condiții, Guvernul nu poate adopta măsuri care să ducă la creșterea cheltuielilor totale de personal sau a celor destinate asistenței sociale, atât timp cât nivelul datoriei rămâne peste 60% din PIB.
Ministrul Finanțelor spune că restricțiile trebuie avute în vedere inclusiv atunci când este elaborată noua lege a salarizării. Orice măsură care implică bani suplimentari de la buget trebuie analizată prin prisma impactului imediat, dar și al costurilor pe termen lung.
Datoria României ar putea continua să crească
Datele prezentate de ministrul Finanțelor indică o posibilă majorare a datoriei publice în următorii ani. Estimările actuale arată că aceasta ar putea ajunge la 61,8% din PIB în 2026, 63,3% în 2027 și 63,9% în 2028.
Ulterior, datoria ar urma să intre pe o traiectorie descendentă, însă numai dacă România își menține planul de reducere a deficitului bugetar.
România se află în continuare în procedura de deficit excesiv, iar înțelegerea cu Comisia Europeană presupune limite clare privind creșterea cheltuielilor publice.
Pentru 2026, deficitul bugetar calculat potrivit metodologiei ESA este estimat la 6% din PIB, după ce în 2025 a fost de 7,9%, iar în 2024 a atins nivelul record de 9,3% din PIB.
Alexandru Nazare susține că România trebuie să fie foarte atentă la orice angajament permanent pe care și-l asumă în această perioadă. O eventuală derogare de la regulile fiscal-bugetare, avertizează ministrul, ar putea afecta încrederea în economia românească și stabilitatea financiară a țării.
Pe termen lung, reducerea deficitului și stabilizarea datoriei ar însemna mai puțini bani cheltuiți pentru plata dobânzilor și mai multe resurse pentru investiții și servicii publice. În plus, un stat cu finanțe mai stabile se poate împrumuta mai ieftin, ceea ce poate aduce mai multă predictibilitate pentru economie, companii și populație.
