Acasă Social Parentingul în ture, metoda prin care părinții își împart responsabilitățile. „Copilul nu...

Parentingul în ture, metoda prin care părinții își împart responsabilitățile. „Copilul nu este treaba mamei, iar tatăl nu este ajutorul ei”

156
0

PARENTING. În tot mai multe familii, împărțirea responsabilităților legate de copii nu se mai face după modelul „mama se ocupă, iar tata ajută”, ci printr-un sistem în care ambii părinți preiau, pe rând, întreaga responsabilitate pentru copil.

Conceptul este cunoscut drept „parenting în ture” și presupune împărțirea zilei în intervale clare. Părintele care se află „în tură” se ocupă de toate lucrurile necesare în perioada respectivă: de la masă și îmbrăcat până la teme, transport, baie sau culcare.

Ideea a pornit, în unele familii, din nevoia de a reduce conflictele și senzația că unul dintre parteneri duce aproape singur întreaga povară a vieții de familie.

Cum funcționează parentingul în ture

Principiul este simplu: ziua este împărțită între cei doi părinți, iar fiecare își asumă complet intervalul stabilit.

De exemplu, unul dintre părinți poate prelua dimineața, ceea ce înseamnă pregătirea micului dejun, îmbrăcarea copiilor, verificarea ghiozdanelor și drumul către școală. Celălalt poate prelua după-amiaza și seara, ocupându-se de cină, baie, teme, citit și culcare.

Important este că părintele aflat în tură nu primește doar câteva sarcini, ci întreaga responsabilitate pentru acea perioadă.

În acest fel, celălalt părinte poate avea câteva ore în care nu trebuie să coordoneze, să verifice sau să-i spună partenerului ce are de făcut.

Problema invizibilă: încărcătura mentală

Una dintre cele mai mari dificultăți din familiile cu copii nu este neapărat numărul efectiv de activități, ci faptul că un singur părinte ajunge să fie cel care ține minte și organizează totul.

De exemplu, tatăl poate duce copilul la școală, însă mama este cea care știe programul, verifică dacă există ședință cu părinții, observă că hainele au rămas mici, cumpără rechizitele necesare și ține minte programările medicale.

Astfel, chiar dacă treburile sunt împărțite aparent echitabil, responsabilitatea de a planifica și anticipa problemele poate rămâne aproape în totalitate la unul dintre părinți.

Un studiu realizat în Statele Unite pe aproximativ 3.000 de părinți a arătat că mamele au declarat că se ocupă de 71% dintre responsabilitățile analizate, față de 45% în cazul taților. Cercetătorii au remarcat și o diferență între sarcinile zilnice și cele ocazionale: femeile preiau mai frecvent activitățile care trebuie făcute constant, în timp ce bărbații se ocupă mai des de responsabilități care apar din când în când.

Și în România femeile resimt mai puternic povara responsabilităților

Datele prezentate de Institutul European pentru Egalitate de Gen arată că și în România există o diferență importantă între timpul alocat de femei și bărbați îngrijirii copiilor.

Dintre părinții români care au copii sub 12 ani, 46% dintre femei și 22% dintre bărbați petrec cel puțin 35 de ore pe săptămână îngrijindu-i.

Îngrijirea nu înseamnă doar supravegherea copilului. În această categorie intră și ajutorul la teme, organizarea activităților, timpul liber, supravegherea și sprijinul emoțional.

Tocmai de aceea, simpla întrebare „Cine duce copilul la școală?” nu arată întotdeauna cine poartă responsabilitatea reală.

Mai relevante sunt întrebări precum: cine ține legătura cu profesorii, cine știe ce trebuie cumpărat pentru școală, cine face programările medicale sau cine se gândește din timp la hainele și lucrurile necesare copilului?

În timpul turei, fiecare părinte decide singur

Un element esențial al acestui sistem este faptul că părintele aflat în tură trebuie să aibă autonomie.

Dacă este nevoie ca acesta să sune permanent pentru a întreba ce trebuie pus în ghiozdan, ce trebuie să mănânce copilul sau unde se află anumite lucruri, responsabilitatea nu este, de fapt, transferată.

Parentingul în ture presupune și acceptarea faptului că cei doi părinți pot face lucrurile diferit.

Unul poate pregăti micul dejun într-un anumit fel, iar celălalt poate avea o altă rutină. Unul poate fi mai relaxat în privința hainelor sau a organizării dimineții, iar celălalt mai atent la detalii.

Atât timp cât sunt respectate regulile importante privind siguranța și sănătatea copilului, diferențele de abordare nu înseamnă neapărat că unul dintre părinți face lucrurile greșit.

Sistemul poate avea și dezavantaje

Deși împărțirea în ture poate reduce stresul și reproșurile, metoda nu este lipsită de riscuri.

Cel mai mare dezavantaj este că părinții pot ajunge să funcționeze ca doi colegi care își predau permanent ștafeta, fără să mai aibă suficient timp împreună.

Unul se ocupă de dimineață și pleacă la serviciu, celălalt preia după-amiaza și seara, iar întâlnirile dintre cei doi se reduc uneori la câteva minute în care discută despre ce trebuie făcut în continuare.

De aceea, specialiștii și părinții care folosesc astfel de sisteme subliniază importanța păstrării unor momente în care întreaga familie este împreună, fără ca unul dintre adulți să fie considerat „în tură”, iar celălalt „în pauză”.

Turele pot fi adaptate în funcție de familie

Nu există o formulă universală. Pentru unele familii, împărțirea se poate face între dimineață și seară. Pentru altele, părinții pot alterna zilele sau weekendurile.

În cazul bebelușilor, sistemul poate fi folosit inclusiv pe timpul nopții, când părinții își împart intervalele de somn și responsabilitatea pentru copil.

Pe măsură ce copiii cresc, programul poate fi modificat în funcție de școală, serviciu, activități extracurriculare și nevoile fiecărei familii.

Scopul nu este ca fiecare părinte să facă exact 50% din fiecare sarcină, ci ca responsabilitatea pentru copii să fie realmente împărțită, astfel încât unul dintre parteneri să nu ajungă managerul permanent al vieții de familie.

În esență, parentingul în ture încearcă să schimbe perspectiva: tatăl nu este „ajutorul mamei”, iar copilul nu este responsabilitatea exclusivă a mamei. Ambii părinți sunt responsabili, iar fiecare trebuie să aibă perioade în care poate prelua complet rolul de părinte, fără să aștepte instrucțiuni de la celălalt.