SĂNĂTATE. Un amplu studiu realizat în Suedia arată o schimbare majoră în profilul persoanelor diagnosticate cu autism în ultimele două decenii. Între 2001 și 2020, prevalența autismului înregistrat în registrele medicale suedeze a crescut cu aproximativ 800%, în timp ce proporția persoanelor diagnosticate cu autism care aveau și dizabilitate intelectuală a scăzut de la 55,8% la 6,7%.
Cercetătorii subliniază însă că aceste date nu înseamnă că autismul a devenit de opt ori mai frecvent în populație. Rezultatele indică în primul rând o schimbare importantă în modul în care autismul este recunoscut și diagnosticat.
Peste trei milioane de persoane analizate
Studiul, publicat în revista științifică Psychiatry Research, a fost realizat de cercetători de la Universitatea din Göteborg, Karolinska Institutet și alte instituții suedeze și internaționale.
Echipa a folosit date provenite din registre naționale suedeze, analizând 3.045.819 de persoane născute în Suedia între 1988 și 2016.
Dintre acestea, 81.286 de persoane au primit un diagnostic de autism în perioada 2001 – 2020.
În total, 13.403 dintre persoanele cu autism aveau și un diagnostic de dizabilitate intelectuală, ceea ce reprezintă 16,5% din totalul persoanelor diagnosticate cu autism în cadrul studiului.
De la 55,8% la doar 6,7%
Una dintre cele mai importante descoperiri ale cercetătorilor este schimbarea proporției persoanelor cu autism care aveau și dizabilitate intelectuală.
În 2001, 55,8% dintre persoanele diagnosticate cu autism aveau și dizabilitate intelectuală.
În 2020, procentul ajunsese la doar 6,7%.
Scăderea a fost observată atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților.
În același timp, numărul diagnosticelor de autism a crescut cu aproximativ 800%. Potrivit prezentării studiului realizate de Universitatea din Göteborg, creșterea a fost deosebit de pronunțată în rândul persoanelor fără dizabilitate intelectuală, unde majorarea a fost de aproximativ 1.800%.
Ce s a întâmplat în cazul copiilor?
Cercetătorii au verificat dacă schimbarea ar putea fi explicată doar prin faptul că persoanele sunt diagnosticate la vârste diferite.
Tendința s a menținut și atunci când analiza a fost limitată la copii.
În rândul celor diagnosticați cu autism înainte de vârsta de 13 ani, proporția celor care aveau și dizabilitate intelectuală a scăzut de la 56,2% în 2001 la 8,8% în 2020.
Pentru copiii diagnosticați înainte de vârsta de 7 ani, scăderea a fost de la 68,3% la 15,2%.
Așadar, fenomenul nu poate fi explicat doar prin faptul că diagnosticul este pus astăzi mai târziu.
Autismul este diagnosticat astăzi la o categorie mult mai largă de persoane
Cercetătorii consideră că una dintre explicațiile principale este schimbarea criteriilor și practicilor de diagnostic.
În ultimele două decenii, autismul a devenit mai bine cunoscut atât de specialiști, cât și de populație, iar medicii au început să identifice mai frecvent persoane cu inteligență medie sau peste medie și cu manifestări mai puțin severe.
Astfel, profilul persoanei care primește astăzi un diagnostic de autism este mult mai divers decât cel întâlnit în urmă cu câteva decenii.
Cercetătorii amintesc că, în anii 1960 și 1970, estimările sugerau că aproximativ 70% dintre persoanele cu autism aveau și dizabilitate intelectuală. Astăzi, autismul este considerat un spectru foarte larg, care include persoane cu niveluri extrem de diferite de funcționare și nevoi de sprijin.
Nu înseamnă că autismul este „supradiagnosticat”
Autorii studiului atrag atenția că rezultatele nu trebuie interpretate ca o dovadă că autismul este în prezent supradiagnosticat.
Concluzia lor este mai degrabă că însăși concepția asupra autismului s a schimbat considerabil în ultimele două decenii.
Mai multe persoane care în trecut probabil nu ar fi primit acest diagnostic ajung astăzi să fie identificate ca fiind în spectrul autist. Acest lucru poate explica o parte importantă a creșterii spectaculoase a diagnosticelor înregistrate.
Studiul are și implicații pentru sistemele de sănătate, educație și servicii sociale, deoarece persoanele cu autism au nevoi foarte diferite. Unele pot avea nevoie de sprijin intensiv pentru activitățile de zi cu zi și comunicare, în timp ce altele pot avea nevoie în principal de adaptări educaționale, sprijin social sau servicii de sănătate mintală.
Cercetătorii consideră că, pe măsură ce numărul diagnosticelor continuă să crească, serviciile publice trebuie să țină cont de această diversitate tot mai mare a persoanelor aflate în spectrul autist.
Este important de precizat că rezultatele acestui studiu se referă la populația analizată în Suedia și la diagnosticele înregistrate acolo între 2001 și 2020. Studiul nu demonstrează că prevalența autismului a crescut cu 800% în întreaga lume.
