ENERGIE. România are o problemă serioasă cu una dintre principalele sale surse de energie. Hidroelectrica, compania care are cea mai mare capacitate instalată din țară, ajunge să producă în anumite intervale doar o mică parte din ceea ce ar putea furniza hidrocentralele sale.
Compania are peste 6.300 MW instalați, însă producția a coborât în anumite momente la aproximativ 200 MW, iar în timpul zilei se menține adesea la câteva sute de megawați. În orele de vârf de seară, producția poate urca spre 1.300–1.500 MW, însă chiar și aceste valori sunt mult sub capacitatea totală disponibilă.
Situația are mai multe explicații, iar cea mai importantă este lipsa apei.
Seceta golește rezervele de apă
Debitele râurilor din România au ajuns la valori foarte scăzute, iar situația este deosebit de dificilă și pe Dunăre.
Potrivit datelor Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, la 1 octombrie debitul Dunării la intrarea în România, în zona Baziaș, era de aproximativ 1.350 m³/s, în condițiile în care media multianuală pentru luna septembrie este de circa 3.800 m³/s.
Asta înseamnă mai puțină apă disponibilă pentru hidrocentrale și obligă producătorii să gestioneze cu mare atenție rezervele existente în lacurile de acumulare.
De ce nu funcționează hidrocentralele la capacitate maximă?
În condițiile actuale, Hidroelectrica nu poate utiliza apa ca într-o perioadă normală.
O parte din capacitate este păstrată pentru momentele în care sistemul are cea mai mare nevoie de energie, în special seara, când producția fotovoltaică dispare, iar consumul crește.
În timpul zilei, situația este complicată și de cantitățile mari de energie produse de centralele fotovoltaice și eoliene. Atunci când soarele și vântul generează cantități importante de electricitate, energia hidro are mai puțin spațiu pe piață, iar producția hidro poate fi redusă.
Astfel, hidrocentralele ajung să fie folosite mai ales atunci când sistemul are nevoie de ele pentru acoperirea vârfurilor de consum și pentru echilibrarea rețelei.
Un paradox al sistemului energetic
România se află astfel într-o situație dificilă: are o capacitate hidroenergetică importantă, dar nu poate utiliza această capacitate la nivelul obișnuit.
În același timp, energia produsă de soare și vânt poate ajunge la niveluri foarte mari în anumite ore. Pe 28 septembrie, de exemplu, producția eoliană și fotovoltaică a ajuns împreună la aproximativ 5.500 MW, în timp ce consumul intern era de circa 4.500 MW. O parte importantă din energia disponibilă a fost exportată.
Problema apare însă seara, când producția fotovoltaică dispare aproape complet, iar necesarul de electricitate rămâne ridicat.
În acel moment, sistemul are nevoie de surse care pot crește rapid producția. Hidrocentralele ar trebui să aibă tocmai acest rol, însă seceta limitează și această soluție.
România intră în sezonul rece cu presiune pe sistem
Situația este cu atât mai importantă cu cât România se apropie de perioada rece, când consumul de energie poate crește semnificativ.
În paralel, sistemul energetic se confruntă și cu alte probleme: capacități de producție indisponibile, debite scăzute, producție variabilă din surse regenerabile și necesitatea de a apela la importuri în anumite intervale.
Guvernul a prelungit măsurile asociate stării de alertă energetică, iar Transelectrica a primit posibilitatea de a aplica măsuri suplimentare pentru menținerea echilibrului sistemului, inclusiv în ceea ce privește exporturile de energie, dacă situația o impune.
În aceste condiții, problema hidrocentralelor nu mai este doar una legată de producția unei companii. Cantitatea de apă disponibilă și capacitatea de producție a Hidroelectrica pot influența direct echilibrul întregului sistem energetic național.
Iar dacă seceta și debitele foarte mici se mențin, România intră în sezonul rece cu una dintre cele mai importante surse interne de electricitate funcționând mult sub potențialul său.
