SOCIAL. Îngrijirea persoanelor vârstnice a devenit o povară financiară pentru numeroase familii din România, în condițiile în care pensia medie este de aproximativ 3.000 de lei, iar serviciile specializate pot costa mult peste această sumă. Potrivit datelor Eurostat, unul din patru vârstnici din România este expus riscului de sărăcie, iar cheltuielile cresc considerabil atunci când apar probleme de sănătate sau este necesară supravegherea permanentă.
Un loc într-un cămin privat pentru persoane vârstnice poate ajunge să coste mii de euro lunar. Nici varianta îngrijirii la domiciliu nu este ieftină: familiile pot plăti între 2.000 și 3.000 de lei pe lună pentru câteva ore de ajutor în fiecare zi. Costurile cresc dacă îngrijitorul trebuie să locuiască împreună cu persoana asistată.
Cât costă un loc într-un centru pentru vârstnici
Pentru unii seniori, internarea într-un centru specializat poate face diferența dintre dependența totală de familie și recâștigarea unei părți din independență. Este și cazul Gherghinei, o femeie în vârstă de 85 de ani, care a suferit un accident vascular cerebral (AVC) în urmă cu câțiva ani.
După perioada dificilă care a urmat, aceasta a reușit să își îmbunătățească starea cu ajutorul personalului dintr-un centru privat. Fiica sa, care lucrează în străinătate, a putut să suporte cheltuielile necesare pentru îngrijirea mamei.
Femeia a povestit că, atunci când a ajuns în centru, abia își mai putea mișca un deget. Cu sprijinul angajaților, a început să facă exerciții de recuperare și kinetoterapie și să participe la activități recreative, alături de ceilalți rezidenți.
Însă o asemenea soluție nu este accesibilă tuturor. Pentru persoanele care trăiesc exclusiv din pensie, costul unui centru privat poate depăși cu mult veniturile lunare, iar familiile trebuie să găsească resurse suplimentare pentru a acoperi diferența.
Bolile și nevoia de sprijin cresc cheltuielile
Odată cu înaintarea în vârstă, nevoile medicale și cele legate de viața de zi cu zi se pot înmulți. Afecțiunile cardiace, neurologice, ortopedice sau oncologice pot impune tratamente, recuperare și asistență de lungă durată.
Medicul geriatru Ana Maria Bălașa atrage atenția asupra importanței sprijinului fizic și emoțional pentru persoanele în vârstă, în condițiile în care problemele de sănătate se pot suprapune și pot face necesară o îngrijire complexă.
Conform datelor prezentate de Ministerul Muncii, peste 60% dintre vârstnicii din România au nevoie de o formă de asistență sau de îngrijire pe termen lung. Cu toate acestea, la nivel național există aproximativ 35.000 de locuri în centre rezidențiale publice și private.
În plus, unele centre au fost vizate de-a lungul timpului de controale în urma cărora au fost descoperite nereguli grave, ceea ce face ca alegerea unui loc potrivit pentru un membru al familiei să fie cu atât mai dificilă.
Doar o mică parte dintre vârstnici beneficiază de servicii specializate
Oferta de servicii pentru seniori include atât centrele rezidențiale, cât și îngrijirea la domiciliu. Însă, chiar dacă sunt luate în calcul ambele categorii, numărul locurilor disponibile rămâne insuficient în raport cu nevoile existente.
Aurelia Pasăre, președinta Asociației Four Change și vicepreședinta Federației SenioriNET, estimează că serviciile rezidențiale și cele de îngrijire la domiciliu însumează cel mult 60.000 de locuri. Potrivit acesteia, numai 3,1% dintre vârstnicii din România beneficiază de un astfel de serviciu.
Îngrijirea la domiciliu poate reprezenta o alternativă pentru persoanele care doresc să rămână în propria locuință, dar au nevoie de ajutor pentru activitățile zilnice. Totuși, și această opțiune presupune cheltuieli importante.
Pentru câteva ore de asistență în fiecare zi, familiile pot ajunge să plătească între 2.000 și 3.000 de lei lunar, adică o sumă comparabilă cu pensia medie. Dacă persoana în vârstă are nevoie de supraveghere continuă, iar îngrijitorul trebuie să locuiască în aceeași casă, costurile pot crește semnificativ.
Diferența dintre veniturile pensionarilor și prețul serviciilor specializate scoate în evidență dificultățile cu care se confruntă familiile care au în grijă persoane dependente. În condițiile în care nevoia de asistență este ridicată, iar numărul serviciilor disponibile rămâne redus, îngrijirea unui părinte sau a unui bunic poate deveni o cheltuială greu de suportat fără ajutorul altor membri ai familiei.
