JUSTIȚIE. Călin Georgescu este vizat de un nou dosar al DIICOT, după ce un bărbat de 35 de ani ar fi verificat vila sa din Mogoșoaia pentru a identifica eventuale mijloace tehnice de înregistrare audio-video folosite de anchetatori. Până aici, acuzația formulată de procurori pare relativ simplă. Citit însă cu atenție, comunicatul oficial ridică o serie de întrebări la care, cel puțin deocamdată, DIICOT nu oferă răspunsuri.
Potrivit procurorilor, pe 26 septembrie 2026, bărbatul de 35 de ani ar fi scanat locuința unui suspect de 64 de ani, la solicitarea acestuia. Surse judiciare citate de AGERPRES afirmă că persoana de 64 de ani este Călin Georgescu.
Scopul verificării, susține DIICOT, ar fi fost identificarea mijloacelor tehnice de înregistrare audio-video utilizate de organele judiciare, dar și alterarea datelor informatice ori perturbarea sistemelor folosite pentru supravegherea tehnică.
Până aici, lucrurile sunt clare: procurorii susțin că cineva a intrat în casă și a căutat tehnica de supraveghere.
Dar comunicatul DIICOT mai spune ceva. Și aici lucrurile devin interesante.
Procurorii precizează că acțiunea din 26 septembrie s-ar fi produs după percheziția efectuată cu cinci zile înainte, pe 21 septembrie, la aceeași vilă. În dosarul respectiv, afirmă DIICOT, fuseseră puse în aplicare și măsuri de supraveghere tehnică.
Apoi apare formularea care ridică inevitabil semne de întrebare: aceste „împrejurări” erau cunoscute de cei doi suspecți.
Cu alte cuvinte, conform propriului comunicat al DIICOT, cei doi ar fi știut că în dosar fuseseră puse în aplicare măsuri de supraveghere tehnică.
Și atunci apare întrebarea firească: de unde știau?
Dacă Călin Georgescu știa că este vizat de măsuri de supraveghere tehnică, cine îl informase?
Dacă nu știa că în vila sa există efectiv dispozitive și tocmai de aceea ar fi solicitat scanarea locuinței, atunci formularea potrivit căreia cei doi cunoșteau „împrejurările” trebuie explicată mult mai clar.
Iar dacă știa doar că există o măsură de supraveghere, dar nu știa cum este pusă în aplicare – prin interceptarea telefonului, înregistrare ambientală, camere sau alte mijloace tehnice – atunci tocmai aceasta ar putea explica de ce ar fi vrut să afle dacă în locuință există aparatură.
Comunicatul DIICOT nu face însă această distincție.
Știa că este supravegheat sau știa că are aparatură în casă?
Diferența este esențială.
Una este să știi că împotriva ta există o măsură de supraveghere tehnică și cu totul alta este să știi că procurorii au instalat fizic aparatură de înregistrare în locuința ta.
Din informațiile făcute publice până în acest moment nu rezultă clar ce anume știa Călin Georgescu.
AGERPRES relatează, citând surse judiciare, că Georgescu ar fi cerut scanarea vilei tocmai pentru a descoperi dacă există în casă dispozitive de înregistrare instalate de anchetatori.
Așadar, dacă scopul era să afle dacă există, rezultă logic că nu avea certitudinea că acestea există.
În schimb, DIICOT spune că cei doi cunoșteau împrejurarea că fuseseră puse în aplicare măsuri de supraveghere tehnică.
De aici apare aparentul paradox: știa că este supravegheat, dar căuta să afle dacă este supravegheat în propria casă?
Nu este neapărat o contradicție, pentru că supravegherea tehnică poate lua forme diferite. Dar este o chestiune pe care comunicatul procurorilor o lasă neexplicată.
Și, mai ales: cine i-ar fi spus că este supravegheat?
Dacă informația privind existența măsurilor de supraveghere ajunsese la suspecți înainte ca acestea să înceteze, apare o întrebare chiar mai importantă: cum au aflat?
Au dedus acest lucru după percheziția din 21 septembrie?
Au descoperit indicii?
Au fost informați în cadrul unei proceduri judiciare?
Sau informația a ajuns la ei dintr-o altă sursă?
DIICOT nu explică în comunicatul făcut public.
Iar formularea „împrejurări cunoscute de cei doi suspecți” nu rezolvă misterul. Dimpotrivă, îl creează.
Scanarea unei case devine acuzație de tentativă asupra sistemelor informatice
Mai există o chestiune care necesită explicații.
DIICOT nu afirmă doar că bărbatul de 35 de ani ar fi încercat să găsească aparatura. Procurorii susțin că scopul ar fi inclus și alterarea datelor informatice sau perturbarea funcționării sistemelor utilizate pentru supraveghere.
Conform comunicatului, rezultatul urmărit – alterarea datelor și perturbarea ori deteriorarea mijloacelor tehnice – nu s-a produs!
Aici apare o altă întrebare jurnalistică: ce probe indică intenția de a deteriora sau perturba aparatura și nu doar intenția de a o detecta?
Simpla scanare a unei locuințe pentru detectarea unor dispozitive este una. Intervenția asupra acestora pentru distrugerea datelor sau blocarea funcționării lor este alta.
DIICOT afirmă existența celui de-al doilea scop, însă comunicatul public nu explică ce acțiuni concrete ar fi fost întreprinse pentru alterarea datelor sau perturbarea sistemelor.
Aceste probe pot exista în dosar. Dar, din informațiile prezentate public până acum, ele nu sunt descrise.
Un aparat de bruiaj fusese găsit anterior în mașina lui Georgescu
Există și un element suplimentar. La perchezițiile din 21 septembrie, anchetatorii au ridicat sisteme de bruiaj, iar surse judiciare citate de AGERPRES au susținut că în mașina lui Călin Georgescu fusese găsit un aparat de tip „rabbler”, despre care afirmau că putea împiedica ascultarea și înregistrarea unor conversații.
Existența unui asemenea dispozitiv poate reprezenta un element relevant pentru anchetă, însă nici aceasta nu răspunde automat întrebării centrale: ce știa Georgescu despre măsurile concrete de supraveghere din vila sa și de unde știa?
DIICOT știe că ei știau. Noi încă nu știm cum știau
În acest moment, cert este doar ceea ce poate fi desprins din informațiile oficiale: procurorii susțin că un bărbat ar fi scanat vila lui Georgescu pentru identificarea tehnicii de supraveghere și că ar fi existat inclusiv intenția de perturbare a acesteia.
Tot procurorii spun însă că existența măsurilor de supraveghere era o împrejurare cunoscută de suspecți.
De aici înainte, întrebările sunt inevitabile.
Ce anume cunoșteau? Cum aflaseră? Știau doar că există o măsură de supraveghere sau știau că în locuință fusese instalată aparatură? Dacă știau că există aparatură, de ce mai trebuia verificată existența ei? Dacă nu știau, ce înseamnă exact afirmația DIICOT că împrejurările le erau cunoscute? Și ce probe transformă presupusa căutare a unor dispozitive într-o tentativă de alterare a datelor și perturbare a sistemelor informatice?
Sunt întrebări care nu stabilesc vinovăția sau nevinovăția nimănui. Sunt pur și simplu întrebările care apar din lectura comunicatului instituției care instrumentează dosarul.
Până la clarificarea lor, situația poate fi rezumată într-o formulare aproape involuntar ironică: DIICOT spune că știe că Georgescu știa că era supravegheat. Ceea ce nu ne spune DIICOT este cum știa Georgescu ceea ce DIICOT spune că știa.
