JUSTIȚIE? Călin Georgescu ar fi ajuns din nou în vizorul anchetatorilor, de data aceasta pentru felul în care și-ar fi salutat susținătorii la ieșirea din secția de Poliție din Buftea. Potrivit unor surse judiciare, fostul candidat la prezidențiale este suspect într-un al cincilea dosar penal, în care este cercetat pentru presupusa utilizare în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.
Așadar, în România anului 2026, un salut poate deveni subiect de anchetă penală. Nu știm dacă, în curând, va trebui să ne salutăm vecinii numai după ce ne asigurăm că mâna este ridicată la un unghi aprobat de autorități. Poate va apărea și un regulament oficial cu gesturi permise, gesturi suspecte și gesturi pentru care trebuie să te prezinți urgent la declarații.
Ironia este că vorbim despre un gest făcut în fața unor oameni adunați în spațiul public, unde saluturile și fluturările mâinii sunt cât se poate de obișnuite. Mai mulți oameni pot saluta o mulțime în acest fel fără să existe automat o semnificație politică sau ideologică. Contextul, intenția și probele ar trebui să conteze într-o anchetă, nu simpla posibilitate de a interpreta un gest într-o anumită manieră.
Un gest, un suspect și încă un episod în serialul dosarelor
Potrivit informațiilor publicate în presă, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea suspectează că Georgescu ar fi făcut salutul legionar în timp ce ieșea din secția de poliție, în perioada în care se afla sub control judiciar. Acesta este prezentat drept al cincilea dosar penal deschis pe numele său.
Nu trebuie confundată însă acuzația cu o condamnare. Într-un stat de drept, suspiciunile trebuie demonstrate, iar vinovăția nu se stabilește prin titluri de presă, interpretări sau indignare publică. Faptul că o persoană este cercetată nu înseamnă că a fost dovedită vinovată.
Sigur, dacă autoritățile consideră că există indicii privind încălcarea legii, au obligația să le verifice. Dar întrebarea legitimă este dacă există probe concrete care să susțină acuzația și dacă reacția instituțiilor este proporțională cu fapta presupusă. În caz contrar, publicul are toate motivele să ceară explicații.
În ritmul acesta, următorul dosar ar putea fi deschis pentru că Georgescu a ridicat două degete, a zâmbit într-un moment nepotrivit sau a făcut cu mâna unui susținător care se afla în raza vizuală a unei camere de supraveghere. Evident, exagerăm. Dar tocmai aici stă absurdul unei situații în care un gest cotidian ajunge să fie tratat ca o posibilă infracțiune înainte ca publicului să-i fie prezentate probele care să susțină interpretarea anchetatorilor.
Cu o zi înainte, un alt dosar legat de microfoanele din locuință
Cu o zi înainte de apariția informației despre noua anchetă, Călin Georgescu fusese audiat de DIICOT într-un alt dosar, legat de presupusa instigare la operațiuni ilegale asupra unor dispozitive și sisteme informatice folosite de anchetatori. Potrivit informațiilor publicate de presă, ancheta vizează inclusiv căutarea echipamentelor instalate de procurori în vila sa din Mogoșoaia.
Aici apare o întrebare pe care probabil și-ar pune-o foarte mulți oameni: tu nu ai vrea să știi dacă în propria casă există microfoane și unde sunt amplasate? Intimitatea locuinței este un drept fundamental, iar orice măsură de supraveghere trebuie să respecte legea. Desigur, legalitatea instalării dispozitivelor și legalitatea acțiunilor întreprinse pentru îndepărtarea sau dezactivarea lor sunt chestiuni distincte, care trebuie analizate pe baza probelor.
Dar cetățeanul obișnuit are dreptul să întrebe ce s-a întâmplat, care au fost circumstanțele și dacă măsurile luate împotriva unei persoane sunt justificate. Nu este nevoie să fii susținătorul unui politician pentru a considera că dreptul la apărare și respectarea vieții private trebuie protejate.
Două dosare anunțate în zile consecutive, pe teme diferite, ridică inevitabil întrebări în spațiul public. Ele nu dovedesc, prin ele însele, existența unei persecuții politice, dar nici nu ar trebui să împiedice discutarea serioasă a acestei posibilități. Suspiciunile trebuie verificate, iar instituțiile trebuie să poată explica temeiul acțiunilor lor.
Persecuție politică sau aplicarea legii? Probele trebuie să vorbească
Este important de amintit că Georgescu este deja trimis în judecată într-un alt dosar în care este acuzat de promovarea în public a cultului unor persoane condamnate pentru crime de război și a unor idei sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe. Aceste acuzații sunt distincte de noua suspiciune privind salutul făcut la Buftea și trebuie tratate separat, în cadrul procedurilor judiciare.
Istoria legionarismului nu este o glumă, iar simbolurile asociate unei mișcări responsabile de violențe și crime nu trebuie banalizate. Dar nici gravitatea istoriei nu justifică renunțarea la rigoarea juridică.
Într-o democrație, autoritățile trebuie să combată infracțiunile, nu să creeze impresia că orice gest al unei persoane controversate poate deveni motivul unei noi anchete. Iar dacă există suspiciuni de abuz, acestea trebuie investigate cu aceeași seriozitate cu care sunt investigate acuzațiile formulate împotriva cetățenilor.
Comparația cu vremurile comunismului poate părea exagerată, dar tocmai pentru a nu ajunge la asemenea percepții, instituțiile trebuie să fie transparente, previzibile și consecvente. Într-un stat democratic, nimeni nu ar trebui să se teamă că un gest banal va fi reinterpretat arbitrar. Iar nimeni nu ar trebui să fie considerat vinovat înainte ca vinovăția să-i fie stabilită potrivit legii.
În ritmul acesta, poate că autoritățile vor publica și un manual de bune practici pentru salutul în public: când ai voie să fluturi mâna, cât de sus o poți ridica și câte secunde poți privi spre susținători fără să devii suspect. Să fie treaba clară pentru toată lumea!
Dincolo de ironie, problema este una serioasă: justiția trebuie să se bazeze pe fapte și probe, nu pe interpretări transformate prematur în verdicte. Dacă există dovezi ale unei infracțiuni, acestea trebuie prezentate și analizate. Dacă nu, simpla acumulare a dosarelor nu poate ține loc de demonstrație a vinovăției.
Într-o țară democratică, legea nu trebuie să fie nici scut pentru cei puternici, nici bâtă pentru adversarii incomozi. Trebuie să fie aceeași pentru toți. Iar cetățenii au dreptul să întrebe dacă acest principiu este respectat, indiferent de simpatiile sau antipatiile lor politice.
