APĂRARE. Marea Neagră a ajuns cea mai periculoasă zonă de transport maritim din lume, depășind inclusiv regiuni de conflict precum Strâmtoarea Ormuz. Potrivit unei analize publicate de Financial Times, bazată pe date furnizate de compania de securitate maritimă Ambrey și de Organizația Maritimă Internațională, peste 570 de nave au fost atacate de la începutul anului 2026, iar cel puțin 40 de marinari și navigatori și-au pierdut viața. În acest context, riscurile pentru transportul comercial cresc, iar România se confruntă cu noi provocări privind securitatea navigației și protejarea infrastructurii maritime.
Bilanțul este cu atât mai îngrijorător cu cât aproximativ 387 de nave au fost atacate numai în perioada iulie-septembrie, ceea ce înseamnă o medie de peste patru atacuri pe zi. Prin comparație, în Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai tensionate zone maritime ale lumii, au fost confirmate 24 de decese în rândul navigatorilor în aceeași perioadă.
Datele analizate de Financial Times indică și o responsabilitate majoră a Rusiei în intensificarea atacurilor. Potrivit estimărilor Ambrey, aproximativ 90% dintre atacurile asupra navigației din ultimele 45 de zile ar fi fost provocate de Rusia.
Cele mai expuse sunt petrolierele, navele comerciale și transportatoarele de cereale care tranzitează bazinul Mării Negre, într-o regiune în care atacurile cu drone aeriene și maritime au devenit o amenințare permanentă. Unele nave au fost surprinse în timpul bombardamentelor asupra porturilor, în timp ce altele au fost vizate în mod direct.
Ce face România pentru securitatea navigației în Marea Neagră
Forțele Navale Române desfășoară, împreună cu Bulgaria și Turcia, operațiuni comune de combatere a minelor marine. Misiunea trilaterală a fost extinsă în acest an și include protejarea infrastructurii strategice submarine din apele teritoriale și zonele economice exclusive ale celor trei state.
Cu toate acestea, până în prezent nu au fost anunțate măsuri concrete prin care navele comerciale să fie protejate direct împotriva atacurilor cu drone aeriene și maritime. Această diferență devine importantă în condițiile în care amenințările din regiune nu se mai limitează la minele marine, ci includ și atacuri executate cu sisteme fără pilot.
În prezent, Armata Română se bazează în principal pe Forțele Aeriene pentru contracararea dronelor. Două drone aeriene au fost doborâte în apele teritoriale românești, iar un avion F-16 a utilizat tunul de bord împotriva unei drone maritime aflate în derivă în zona economică exclusivă a României, în apropiere de perimetrul Neptun Deep.
Navele militare nu sunt încă pregătite pentru toate amenințările
Atât România, cât și Bulgaria își dezvoltă capacitățile navale prin achiziția de vânătoare de mine, corvete și nave de patrulare. Totuși, aceste platforme nu dispun în totalitate de echipamentele și sistemele necesare pentru detectarea și neutralizarea unui număr atât de mare de drone aeriene și maritime.
În aceste condiții, apar mai multe întrebări privind capacitatea României de a asigura securitatea traficului comercial în regiune. Ar putea Forțele Navale Române să își extindă intervențiile pentru protejarea libertății de navigație atât în apele teritoriale, cât și în zona economică exclusivă? Ce mijloace ar putea fi folosite pentru apărarea navelor comerciale împotriva atacurilor cu drone?
Rămâne de clarificat și dacă există cadrul legislativ necesar, voința politică și sprijinul internațional pentru astfel de operațiuni. O altă problemă esențială este dacă personalul militar dispune de echipamentele necesare pentru identificarea și distrugerea eficientă a dronelor aeriene și maritime.
Transformarea Mării Negre într-o zonă cu risc extrem pentru navigația comercială pune presiune nu doar asupra statelor riverane, ci și asupra întregului sistem de transport maritim internațional. Atacurile asupra navelor pot afecta transportul de cereale, petrol și alte mărfuri, iar lipsa unor măsuri eficiente de protecție riscă să amplifice vulnerabilitățile economice și de securitate ale regiunii.
