PROTESTE. Autoritățile iraniene au anunțat deschiderea unor „clinici specializate” care să ofere „sprijin psihologic și medical” femeilor ce nu respectă legea hijabului obligatoriu în spațiile publice. Potrivit surselor independente, aceste centre ar putea fi, de fapt, instrumente de opresiune, fiind descrise ca „închisori pentru disidenți”.
Ce sunt aceste „clinici de îndreptare”?
Anunțate de Mehri Talebi Darestani, șefa departamentului pentru Femei și Afaceri de Familie sub autoritatea liderului suprem Ali Khamenei, aceste centre ar trebui să se adreseze mai ales tinerelor femei și adolescentelor. Oficial, participarea este prezentată ca fiind voluntară, iar scopul declarat este de a oferi „asistență științifică și medicală” pentru a încuraja respectarea legii.
Cu toate acestea, istoricul regimului iranian în etichetarea opozanților politici ca având probleme de sănătate mintală ridică îngrijorări. Criticii acestor măsuri subliniază că regimul folosește astfel de tactici pentru a discredita și reprima disidența.
Cazuri recente și impactul asupra drepturilor omului
În ultimele luni, femeile care au sfidat codul vestimentar impus de lege au fost arestate și, în unele cazuri, internate forțat în spitale de psihiatrie. Printre victime se numără studenta Melika Qaragozlou și Roya Zakeri, care au fost transferate în unități psihiatrice după proteste. De asemenea, artiste și activiste precum Afsaneh Bayegan și Azadeh Samadi au fost condamnate la terapie psihiatrică obligatorie, sub pretextul unor diagnostice precum „tulburare antisocială” sau „caracter antifamilie”.
Această practică amintește de tacticile regimului sovietic, care folosea internările psihiatrice pentru a reduce la tăcere opozanții.
Contextul protestelor și al represiunii
După moartea Mahsei Amini în custodia poliției morale în 2022, mișcarea „Femeie, Viață, Libertate” a crescut în intensitate, iar tot mai multe femei au început să ignore legile hijabului obligatoriu. În răspuns, autoritățile iraniene au intensificat represiunea, folosind clinici de „reeducare” ca un nou instrument de control.
Avocații drepturilor omului avertizează că această strategie urmărește nu doar să reducă la tăcere nemulțumirile legitime, ci și să discrediteze public mișcările de protest.
