CONFERINȚĂ. Divergențele dintre Statele Unite și Europa în ceea ce privește modul de abordare a conflictului din Ucraina au fost subiectul central al Conferinței de Securitate de la Munchen (14-16 februarie), care s-a încheiat duminică. Îngrijorarea principală a liderilor europeni a fost că Washingtonul ar putea exclude Europa de la negocierile pentru încetarea războiului, relatează agenția EFE.
În cadrul reuniunii, liderii europeni au subliniat constant că un eventual proces de negociere nu poate avea loc fără participarea Ucrainei și a Europei, insistând că viitoarea arhitectură de securitate a continentului trebuie să fie decisă împreună cu actorii europeni.
Pe de altă parte, emisarul special al președintelui american Donald Trump pentru Ucraina, Keith Kellogg, a declarat că europenii nu ar trebui să fie implicați direct în negocieri. Argumentul Washingtonului este că precedentul proces de pace de la Minsk (2014-2015) a eșuat tocmai din cauza numărului mare de părți implicate. Mai mult, președintele Trump a sugerat că o înțelegere ar trebui să fie negociată în primul rând între el și liderul rus Vladimir Putin, nu cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Această abordare a stârnit îngrijorare în rândul oficialilor europeni, care nu doar că se tem că vor fi excluși din proces, dar și că nu sunt consultați sau informați despre ce fel de pace intenționează SUA să propună pentru Ucraina.
Președintele Letoniei, Edgars Rinkevics, a insistat că sprijinul acordat Ucrainei trebuie să continue, astfel încât țara să se afle într-o poziție de forță la eventualele negocieri. Potrivit acestuia, dacă Europa trebuie să își asume un rol mai mare în susținerea Ucrainei, atunci trebuie să aibă și un cuvânt de spus în cadrul negocierilor.
„Sunt sigur că SUA doresc încheierea războiului. Însă cel în care nu am încredere este Vladimir Putin, iar pericolul este ca Statele Unite să se înșele în privința lui. Ce se urmărește? O pace durabilă sau doar un armistițiu care să permită Rusiei să se reînarmeze?”, a declarat Rinkevics.
Un alt punct de tensiune a fost poziția exprimată de secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, care a calificat drept „nerealistă” ideea revenirii Ucrainei la granițele din 2014. Această declarație a fost percepută de unii lideri europeni ca un semnal de concesii în favoarea Rusiei, fiind comparată cu politica de conciliere dusă de premierul britanic Neville Chamberlain față de Germania nazistă înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Premierul polonez Donald Tusk a făcut o aluzie directă la Conferința de la Munchen din 1938, exprimându-și îngrijorarea cu privire la repetarea greșelilor istorice. „Ca turist, îmi place acest oraș. Oamenii sunt prietenoși, berea e excelentă, galeriile de artă sunt minunate. Ca istoric și politician, pot spune doar: niciodată, din nou, Munchen”, a scris Tusk pe platforma X.
De asemenea, s-au făcut paralele între actualele discuții și Conferința de la Ialta din 1945, când SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică au trasat noua ordine europeană după război. În contrast, președintele finlandez Alexander Stubb a pledat pentru revenirea la „spiritul de la Helsinki”, făcând referire la angajamentele internaționale privind respectarea drepturilor omului și a suveranității statelor.
În loc să ofere clarificări asupra unui posibil plan de pace, delegația americană a adus critici la adresa modelului democratic european, evidențiind astfel fisurile din relațiile transatlantice. Vicepreședintele american J.D. Vance a susținut, într-un discurs susținut vineri, că adevărata amenințare nu vine din Rusia sau China, ci din interiorul Europei, criticând limitarea libertății de exprimare pe continent și excluderea unor curente politice considerate radicale.
Fosta ministră spaniolă de externe, Arancha Gonzalez Laya, a descris atitudinea delegației americane drept „un moment de cotitură” în relațiile dintre Europa și SUA. Ea a subliniat că schimbarea de ton a administrației Trump era previzibilă, având în vedere recentele măsuri anunțate de președintele american, precum impunerea de noi tarife asupra Europei și cererea ca statele europene să aloce mai multe fonduri pentru apărare.
„Toate aceste semnale au apărut înainte de Munchen, iar aici s-au cristalizat într-o contestare fără precedent a modelului democratic european”, a concluzionat Arancha Gonzalez Laya.
