Acasă Actualitate Anton Pisaroglu „renunță” la candidatură după ce vede că Simion a fost...

Anton Pisaroglu „renunță” la candidatură după ce vede că Simion a fost validat: „N-au înțeles nimic din pact”

1931
0

ELECTORAL. Mare surpriză: Anton Pisaroglu, care s-a chinuit să strângă peste 210.000 de semnături pentru a intra în cursa prezidențială, s-a răzgândit brusc și a anunțat sâmbătă că nu își va depune candidatura. Motivul? Nu strategia proastă, nu lipsa susținerii, ci, desigur, George Simion și Anamaria Gavrilă, pe care îi acuză că „n-au înțeles nimic din pact” și că au ales o cale greșită.

Validarea candidaturii domnului Simion e semnalul că planul de fragmentare a început. E un semn că nici George, nici doamna Gavrilă n-au înțeles ce urmează. Mișcarea suveranistă anti-sistem nici nu va ajunge în finală. Turul 2 care ne-a fost furat va fi șters din istorie. Nu vreau și nu trebuie să fiu complice la asta”, a scris Pisaroglu pe Facebook, dând de înțeles că el s-ar fi sacrificat pentru o cauză pierdută.

Interesant este că acest sacrificiu vine fix după ce BEC a validat candidatura lui Simion. Dacă știa din start că „totul e o farsă” și că nu există șanse reale, de ce s-a mai obosit să strângă 210.000 de semnături?

Înainte de această retragere dramatică, Pisaroglu lansase „Pactul pentru Turul 2”, cerându-le lui Simion și Gavrilă să se retragă și să îl susțină pe el.

Planul era simplu: el ajungea la Cotroceni și cerea reluarea turului doi al alegerilor anulate. Ca bonus, promitea că primul său act ca președinte ar fi fost grațierea lui Călin Georgescu, „dacă vor îndrăzni să-l aresteze”.

Din păcate pentru Pisaroglu, liderii AUR și POT n-au fost impresionați și și-au depus candidaturile. Simion a anunțat că AUR a strâns peste 600.000 de semnături și că scopul său este „revenirea la democrație și normalitate”.

Așa că Anton Pisaroglu, după ce și-a făcut calculele și a văzut că nu are nicio șansă reală, a decis să își îmbrace retragerea într-un discurs eroic despre „fragmentare” și „trădare”.

O mutare clasică în politica românească: mai bine pleci singur, decât să pierzi.