PSIHOLIGIC. Filmul „Adolescence” a stârnit neliniște în rândul părinților, aducând în prim-plan o temere greu de ignorat: chiar și un adolescent crescut într-un mediu stabil poate deveni, sub influența unor ideologii nocive, o amenințare pentru cei din jur. La fel de tulburătoare este și ideea că pericolele cele mai mari nu mai vin din exterior, ci din fața ecranului, din mediul online.
Mulți părinți care au vizionat filmul au rămas cu un sentiment apăsător de vinovăție și îndoiala că poate nu fac suficient pentru copiii lor. Oare este justificată această teamă? Cât de ușor poate un adolescent să fie influențat de comunități virtuale periculoase?
Pentru a înțelege mai bine aceste frici, dar și pentru a descoperi soluții, Corina Dobre, care lucrează de aproape 20 de ani cu adolescenți și familiile lor, ne lămureşte.
De ce filmul a provocat un val de anxietate în rândul părinților?
„Filmul ne obligă să privim o realitate dureroasă: adolescenții pot deveni vulnerabili la influențe periculoase chiar dacă provin din familii echilibrate. Diferențele dintre generații sunt uriașe, iar lumea adolescenților poate fi de multe ori impenetrabilă pentru părinți. Copiii de azi nu mai sunt expuși doar la riscurile clasice, cum ar fi anturajele nepotrivite, ci și la pericole invizibile din online. Sentimentul de izolare, nevoia de apartenență și lipsa unui spațiu sigur pentru exprimarea emoțiilor pot face ca un adolescent să caute validare în comunități nocive.
Asta nu înseamnă că părinții trebuie să-și supravegheze copiii în permanență, ci să le ofere echilibrul între siguranță și autonomie. Un adolescent care se simte ascultat și acceptat acasă va fi mult mai puțin tentat să-și caute confirmarea în medii toxice.”
Factori care destabilizează adolescenții: acasă și la școală
În familie, lipsa sprijinului emoțional, comunicarea deficitară, conflictele frecvente și așteptările nerealiste creează o ruptură între părinți și copii. Adesea, adolescenții nu se simt văzuți pentru ceea ce sunt, ci doar prin prisma performanțelor lor academice sau a comportamentului conform așteptărilor părinților.
La școală, probleme precum bullying-ul, presiunea notelor și dificultățile de integrare afectează profund echilibrul emoțional al tinerilor.
Cum îi facem pe copii să ni se destăinuie?
„Un adolescent va vorbi deschis doar dacă se simte ascultat și acceptat, fără teama de a fi criticat sau moralizat. O relație de încredere nu se construiește prin întrebări insistente, ci prin prezență autentică. E important să ascultăm cu adevărat, fără să oferim soluții pe loc. De exemplu, în loc să spunem ‘Nu e mare lucru, o să-ți treacă’, putem valida emoțiile lor cu ‘Înțeleg că e greu pentru tine acum, sunt aici și te ascult dacă ai nevoie’.
Dacă intervenim mereu cu soluții, adolescentul poate ajunge să creadă că nu este capabil să-și rezolve singur problemele. În schimb, întrebările de tip ‘Tu cum vezi situația asta?’ îl ajută să-și dezvolte gândirea critică și autonomia.”
Pot copiii din familii echilibrate să fie influențați de ideologii toxice?
„Da, chiar și copiii crescuți într-un mediu sănătos pot fi atrași de comunități online periculoase. Adolescența este o perioadă de căutare a identității, iar grupurile care oferă răspunsuri simple la întrebări complicate devin extrem de tentante. De aceea, părinții ar trebui să aibă discuții deschise despre subiecte dificile, să încurajeze curiozitatea și să le ofere copiilor alternative sănătoase de socializare, fie prin sport, activități creative sau comunități reale în care să se simtă integrați.”
Până la ce vârstă ar trebui să impunem limite?
„Limitele nu sunt despre control, ci despre ghidarea copilului spre autonomie. În primii ani ai adolescenței (12-14 ani), părinții pot stabili reguli clare privind timpul petrecut online și tipul de conținut accesat. Pe măsură ce copilul crește, focusul ar trebui să se mute de la reguli stricte la dezvoltarea autocontrolului. Un adolescent care înțelege impactul negativ al unui obicei are mai multe șanse să îl regleze singur, decât unul care respectă o regulă doar de frică.”
Cum ne ajutăm pe noi și pe copiii noștri să navigăm adolescența cu mai multă încredere?
„Ca părinți, trebuie să acceptăm că nu putem controla totul. Oricât de mult ne-am dori să-i protejăm, nu putem lua decizii în locul lor. Ce putem face este să le oferim un mediu sigur în care să-și exprime emoțiile și să învețe din greșeli fără teama de a fi judecați.
Pentru adolescenți, cele mai importante lucruri sunt validarea și sprijinul emoțional. Chiar dacă par distanți, au nevoie să știe că părinții lor sunt acolo pentru ei, fără să-i critice sau să le impună soluții.”
Cum îi ajutăm pe băieți să-și construiască o identitate sănătoasă și să nu cadă în plasa masculinității toxice?
Există trei piloni esențiali în dezvoltarea unei identități masculine echilibrate:
1. Modele pozitive – Dacă un băiat vede că un bărbat poate fi puternic și empatic în același timp, va înțelege că masculinitatea nu înseamnă agresivitate sau dominare.
2. Spațiu pentru vulnerabilitate – Dacă un copil aude mereu „Băieții nu plâng”, va învăța să-și reprime emoțiile. În schimb, dacă este încurajat să-și exprime trăirile, își va dezvolta o identitate mai stabilă.
3. Gândire critică – În loc să interzicem accesul la anumiți influenceri, e mai eficient să discutăm despre mesajele transmise: „Cum te face să te simți acest conținut?”, „Crezi că toți bărbații trebuie să fie așa?”.
Filmul „Adolescence” ne pune în fața unei realități dure: adolescenții din ziua de azi nu mai sunt în pericol doar din cauza anturajelor rele sau a unor decizii impulsive, ci și din cauza influențelor subtile din online. Părinții se confruntă cu o provocare uriașă – cum să-și protejeze copiii fără să-i sufoce și cum să mențină un echilibru între siguranță și libertate.
Răspunsul nu stă în control excesiv, ci în construirea unei relații bazate pe încredere, sprijin emoțional și comunicare deschisă. Un adolescent care se simte ascultat și acceptat acasă va avea mai puține șanse să caute validare în locuri periculoase.
