POLITIC. Sub măreața umbrelă NATO — acel concept teoretic de „apărare colectivă” — Statele Unite au dus greul, iar restul… au ținut umbrela. Dar, ce să vezi? În era Trump 2.0, umbrela devine selectivă. Nu mai e pentru toți. E doar pentru cine „merită”. Iar România? E pe cale să rămână în ploaie.
Administrația Trump a lăsat de înțeles, elegant ca o sanie trasă de tancuri, că articolul 5 nu e o Biblie. Nu toate țările care se înghesuie la masa NATO vor primi și porția de protecție. Dacă nu împărtășesc valorile americane – gen credință creștină, libertate economică și alegeri fără softuri fantomă – atunci… succes cu apărarea, fraților! Sau, cum ar spune un general ironic: „Mai bine vă faceți rost de o pălărie, că umbrela s-a închis.”
Ce a făcut România în acest context? A votat cot la cot cu Macron și Ursula, pentru noua formă de „dictatură digitală”, rebotezată poetic „scutul democratic european”. Adică exact ceea ce i-ar putea scoate din grațiile Americii: Bruxelles-ul și niște „valori” europene tot mai distilate prin filtre ideologice.
Polonia? Ea a înțeles pe ce buton trebuie să apese: cel cu „Make America Great Again”. Rezultatul? Probabil va rămâne sub scutul american.
România? Nu va fi sub nicio umbrelă. Sau, cum s-ar zice în popor, „fiica ploii”, dar cu portofelul golit de promisiuni.
Desigur, geniul de la Cotroceni, matematicianul universal, a găsit soluția: să mai „mărim puțin” cheltuielile militare. Dacă 2,5% din PIB nu ajunge pentru a cumpăra un bilet la masa NATO, poate cu 5% ne lasă și să tragem un scaun.
Asta în timp ce drumurile se surpă, spitalele se prăbușesc, iar școlile încă mai au WC-uri în curte. Dar hei, nu contează! Important e să fim gata să ne apărăm… de un inamic care s-ar putea să nu mai vină, căci deja suntem suficient de ocupați cu prostia noastră.
Trăiască strategia națională! Trăiască umbra umbrelei!
