POLITIC. Luni seară, la Palatul Cotroceni, sub luminile solemne ale democrației de vitrină, a avut loc încă o reluare a spectacolului politic românesc. Membrii Guvernului Bolojan au depus jurământul de învestitură, într-o ceremonie care ar fi putut fi difuzată în reluare de pe DVD-ul guvernărilor anterioare – cu același regizor, aceleași figuri politice și aceleași replici despre „viitor”, „responsabilitate” și „interes național”.
Președintele Nicușor Dan, pășind într-un ton grav și dornic de solemnitate, a declarat cu emfază: „Dragi români, începem azi un nou capitol”. E drept că n-a specificat în ce carte, dar cititorii atenți au observat că personajele sunt aceleași, doar coperta s-a schimbat.
„Trebuie să ne uităm în viitor”, a mai spus el. Dar ce ironie… exact când societatea se pregătea să întrebe ceva despre trecut sau despre componența Guvernului, nimeni din opoziție nu a fost lăsat să deschidă gura. Nici întrebări, nici obiecții, nici măcar aplauze sarcastice. Ca într-o piesă absurdă unde majoritatea a vorbit, iar ceilalți… au fost reduși la figurație.
Premierul Ilie Bolojan, întors din administrația locală direct în tronul executiv, a anunțat sfârșitul unei „perioade de instabilitate”. Cu toate că echipa pe care o conduce este formată în mare parte din aceleași fețe reciclate din guvernele anterioare, el a promis că acum chiar se va lucra „serios”. Și că „vom auzi de lucruri bune”. Aparent, începem de la promisiuni și continuăm cu …speranța.
Dar în sala Parlamentului, George Simion a fost lăsat totuși să vorbească puțin după ceremonia coaliției disperării – „un guvern fără program, fără direcție, fără legitimitate. Cinci vicepremieri, niciun plan. Promit tăieri de 150.000 de bugetari la nivel central, dar în realitate pregătesc doar noi sinecuri pentru ai lor. Măresc TVA-ul, sufocă afacerile românești și sfidează orice urmă de respect față de cetățeni. Nu guvernează pentru oameni, ci împotriva lor. Și asta nu poate fi ignorat! ”
Poleiala festivă a fost aruncată în aer cu o lovitură din Eminescu:
„Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece,
Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?”
Liderul AUR a denunțat ceea ce a numit un guvern de compromisuri și interese, acuzând că vocile critice sunt reduse la tăcere, iar politica s-a transformat într-un spectacol golit de democrație reală. Fără dezbatere, fără opoziție, fără rușine.
Iar dacă discursurile oficiale au fost pline de metafore despre „drumul lung” al reformelor și „viitorul luminos”, Eminescu a oferit, prin glasul opoziției, un contrast brutal:
„Prea v-ați arătat arama sfâșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!”
În rest, totul merge bine: aceleași fețe policie, aceleași probleme. Doar că de data asta, ni se cere să privim înainte, dar cu ochii închiși.
