ELECTORAL. În jurul organizării alegerilor pentru Primăria Capitalei s-a iscat o dispută aprinsă între partide. Unii cer ca scrutinul să aibă loc în noiembrie, alții vor amânarea până în 2026, iar alții, prin lipsa de reacție, par să sugereze că nici nu ar mai fi necesar. În tot acest haos politic, două principii fundamentale au fost împinse în plan secund: respectarea legii și dreptul constituțional la vot.
După demisia lui Nicușor Dan la 26 mai 2025, Capitala este condusă interimar de liberalul Stelian Bujduveanu, iar din 23 iunie, guvernul este condus de Ilie Bolojan. În acest fel, PNL a obținut controlul administrației fără vot popular. Legea este însă clară: alegerile trebuie organizate în maximum 90 de zile de la vacantarea postului.
Responsabilitatea pentru stabilirea datei scrutinului revine Guvernului, printr-o hotărâre, pe baza propunerilor prefectului și ale Ministerului de Interne, condus de Cătălin Predoiu. Până acum, toți actorii politici implică doar jocuri de culise și amânări, evitând să aplice legea.
Situația nu este nouă. În trecut, atât guvernele conduse de Emil Boc, cât și cele conduse de Victor Ponta au refuzat să organizeze alegeri parțiale, fiind acuzați de abuz de putere. Curtea de Apel Cluj a stabilit încă din 2015 că astfel de practici reprezintă „exces de putere” și încălcarea drepturilor cetățenilor. De asemenea, cazul Sectorului 5, unde guvernele Ciolacu și Ciucă au evitat ani la rând să convoace alegeri după condamnarea lui Cristian Popescu Piedone, a arătat același dispreț față de lege.
Astăzi, Ilie Bolojan este cel care trebuie să decidă. Surse politice spun că premierul caută un candidat unic al coaliției pentru Primăria București, pentru a evita riscul ca voturile să fie divizate și să câștige un candidat extremist. Din nou, calculul politic se pune înaintea normelor legale.
Întrebarea esențială rămâne: ce s-ar întâmpla dacă, mâine, un partid extremist ar refuza să mai organizeze alegeri, invocând lipsa banilor sau lipsa interesului public? Alegerile nu sunt un moft și nici o monedă de schimb între partide. Ele reprezintă singurul mecanism prin care cetățenii pot decide direcția țării.
