IMPORT. Nu era suficient că trimitem bani și arme peste graniță, acum mai aducem și ouă din Ucraina, ca să ne asigurăm că fermierii români dau faliment cu stil. La raft, găsim „mărgelele aurite” de import la prețuri de dumping, în timp ce micii producători autohtoni se uită neputincioși cum sunt scoși din joc.
Fermierii noștri se chinuie cu furaje scumpe, energie la preț de lux și taxe sufocante, dar trebuie să concureze cu marfa care intră aproape pe gratis.
Normal, că doar n-o să protejăm producția locală!
„Noi muncim, plătim, respectăm reguli, iar ouăle din import trec fluierând. Cine rezistă? Nici cloșca din povești nu ar mai sta pe piața asta!”, transmit disperați fermierii români.
Dacă lucrurile continuă așa, în curând fermele românești vor fi istorie, iar consumatorii vor depinde exclusiv de importuri, fără vreo garanție reală a calității sau siguranței alimentare.
Dar ce mai contează? Important e să avem rafturile pline cu ouă străine, ca să rămânem fără ale noastre.
