INDUSTRIE. Decizia ArcelorMittal de a închide definitiv combinatul siderurgic din Hunedoara marchează sfârșitul unei epoci și amplifică vulnerabilitatea României în domeniul industrial. Închiderea unității ridică semne de întrebare serioase asupra securității economice și a independenței pieței interne, iar dependența de importuri va crește semnificativ.
Combinatul, de la glorie la ruină
Odată un gigant al industriei grele românești, combinatul din Hunedoara producea în 1989 peste 4 milioane de tone de oțel, contribuind la construcția de mașini, infrastructura feroviară și producția militară. În 2003, când a fost preluat de ArcelorMittal, producția se redusese la 300.000 de tone anual, iar numărul angajaților la aproximativ 6.000. În 2024, înainte de închidere, unitatea mai avea doar 477 de salariați și afaceri de 511 milioane de lei.
Oprirea producției, efectivă din 5 septembrie 2025, a fost motivată de prăbușirea pieței, creșterea prețurilor la energie și lipsa sprijinului guvernamental. În plus, importurile mai ieftine, în special din afara Uniunii Europene, au erodat competitivitatea internă, transformând combinatul într-o victimă a contextului economic nefavorabil.
Impactul economic și social
Specialiștii avertizează că pierderea acestei capacități de producție va afecta direct piața românească de oțel, forțând țara să importe cantități mai mari de produse metalurgice. Petru Ianc, președintele Societății Române de Metalurgie, atrage atenția că efectele se pot extinde și asupra altor unități, precum fabrica de țevi din Roman, iar lipsa unei reacții ferme din partea autorităților ar putea genera noi falimente industriale.
Pe lângă impactul economic, consecințele sociale sunt dramatice pentru angajați și comunitățile locale, unde pierderea locurilor de muncă accentuează exodul tinerilor și scade atractivitatea regiunii pentru investiții.
Siderurgia transilvană, o istorie în declin
Ultimul bastion al siderurgiei transilvane, combinatul Hunedoara, ajunge astfel să reprezinte doar o pagină tristă din istoria industrială a României. Într-un context global marcat de tensiuni economice și energetice, pierderea unor capacități strategice de producție ridică semne serioase asupra securității naționale și a autonomiei industriale a țării.
