ECONOMIC. Finalul acestui an găsește România într-o stare economică ce poate fi descrisă printr-un singur termen compus: atenție îngrijorată. Reducerile de cheltuieli bugetare și majorările de taxe, impuse de un deficit bugetar ridicat, ridică întrebări serioase despre impactul asupra vieții cotidiene. Compensarea este așteptată în 2026, un an care ar putea aduce cele mai mari intrări de fonduri europene din istoria țării.
„În economie, schimbările, fie ele negative sau pozitive, tind să fie mai line și mai moderate decât le percepem, iar asta ne poate ajuta să privim viitorul cu mai mult realism”, afirmă Dan Popa, șeful secției economice de la HotNews.
După ajustarea abruptă din 2025, economia românească intră în noul an fără mari iluzii, dar și fără amenințări majore imediate. Estimările indică un parcurs lipsit de excese: nu se anticipează nici o criză profundă, dar nici o revenire spectaculoasă. 2026 se profilează mai degrabă ca un test al maturității fiscale, al capacității de reformă a statului și al rezistenței mediului privat.
Mesajul transmis de mediul de afaceri, de bănci și de analiști economici este unul comun. Ajustarea nu mai poate fi amânată. Nu se mai discută dacă va fi dureroasă, ci cine va suporta costul principal.
Anul 2025 a fost marcat de o corecție fiscală rapidă, dar incompletă. Potrivit Asociației Oamenilor de Afaceri din România, statul a ales soluția cea mai comodă din punct de vedere politic: majorări de taxe, modificări legislative succesive și presiune sporită asupra companiilor, fără o reformă reală a cheltuielilor publice. Reforma aparatului de stat a fost din nou amânată, iar deficitul bugetar a rămas la niveluri ridicate, peste 9% din PIB în 2024 și cu o țintă de aproximativ 8,4% în 2025. Ajustarea s-a realizat în principal prin creșteri de TVA, accize și înghețarea veniturilor din sectorul public. Concluzia mediului de afaceri este clară: statul a câștigat timp, dar a transferat povara către firme și populație.
Pentru 2026, tabloul prognozat este unul de creștere modestă, cu economia „trasă de frână”. Majoritatea estimărilor indică o creștere economică situată între 1% și 1,5%, un deficit bugetar în jurul valorii de 6–6,5% din PIB și o dinamică susținută mai ales de investițiile finanțate din fonduri europene, nu de consum. Consumul privat rămâne slab în prima parte a anului, cu o posibilă revenire lentă spre final. România evită recesiunea, dar rămâne sub potențialul său real de creștere, estimat la aproximativ 3%.
Principalul colac de salvare al anului viitor îl reprezintă absorbția masivă a banilor europeni. Se anticipează un vârf istoric al intrărilor de capital, pe fondul ultimului an de implementare a programului NextGenerationEU și al accelerării fondurilor de coeziune. Aceste investiții pot susține sectoare-cheie precum construcțiile, infrastructura, energia și IT-ul, însă rămân dependente de finanțarea externă, nu de motoarele interne ale economiei.
În ceea ce privește inflația, perspectivele sunt mai bune, dar efectele se vor vedea cu întârziere. Estimările ING și CFA România indică o scădere spre 4–5% la final de an, ceea ce ar putea permite Băncii Naționale a României să înceapă un ciclu prudent de reducere a dobânzilor, de aproximativ 100 de puncte de bază, cel mai probabil în a doua jumătate a lui 2026. Cu toate acestea, consumul rămâne afectat de veniturile reale scăzute, de al doilea an consecutiv de înghețare a salariilor publice și de prudența accentuată a gospodăriilor.
Miza centrală a anului viitor rămâne însă ajustarea. AOAR avertizează asupra unui conflict de fond. Continuarea ajustării prin taxe riscă să erodeze competitivitatea firmelor și baza de creștere. Alternativa dificilă, dar sănătoasă, presupune reformarea cheltuielilor statului, reducerea risipei și prioritizarea investițiilor cu impact economic. Dacă presiunea va continua să cadă exclusiv pe cei care produc, riscurile sunt clare: investiții amânate, extinderea economiei gri și stagnare prelungită.
Pentru 2026 se conturează trei scenarii. Cel mai probabil indică o creștere de 1–1,5% și un deficit bugetar de 6–6,5%, într-un climat de prudență ridicată. Scenariul optimist presupune reforme reale ale statului, o fiscalitate mai predictibilă și o revenire a investițiilor private, cu o creștere apropiată de 2%. Varianta pesimistă aduce stagnare economică, extinderea economiei informale și tensiuni cu partenerii europeni.
Datele CFA România arată că rata anticipată a inflației pentru orizontul de 12 luni, decembrie 2026, a coborât la 6,13%, iar 77% dintre respondenți anticipează o reducere a acesteia. În același timp, aproximativ 77% se așteaptă la o depreciere a cursului EUR/RON, cu valori medii estimate de 5,1313 lei pentru un euro la 6 luni și 5,1733 lei la 12 luni. Pe piața rezidențială, majoritatea anticipează stagnarea prețurilor, iar jumătate dintre participanți consideră că acestea sunt supraevaluate. Deficitul bugetar este estimat la 8,4% din PIB pentru 2025 și la 6,7% pentru 2026, în timp ce datoria publică ar putea urca la 61% din PIB. Creșterea economică este anticipată la 0,8% în 2025 și la 0,9% în 2026.
În ansamblu, cifrele economice spun o poveste deschisă mai multor interpretări. În cazul României, după ani în care consumul a depășit producția, consensul este tot mai clar. „Doar speranța nu este o strategie”. Organizarea și deciziile coerente pot fi.
