BUGETE. În timp ce românii fac calcule disperate de la o lună la alta, statul român demonstrează, din nou, care sunt adevăratele sale priorități. Aproximativ 15 milioane de euro sunt alocate anual pentru pensii speciale și indemnizații destinate foștilor parlamentari, o cheltuială constantă într-o țară în care tot mai mulți oameni abia își permit traiul de bază.
Aceasta este ruptura profundă dintre România reală și România privilegiilor. Prima înseamnă salarii înghețate, facturi tot mai mari, chirii inaccesibile, medicamente scumpe și spitale care duc lipsă de resurse elementare. A doua înseamnă venituri garantate pe viață, fără criterii de performanță, fără răspundere și fără vreo legătură cu realitatea socială.
Banii publici nu ajung în educație, nu repară școli, nu susțin profesori, nu cresc burse și nu opresc medicii din a pleca din țară. Ei sunt direcționați către un trecut politic care refuză să se retragă și care continuă să ceară, lună de lună, resurse dintr-un prezent tot mai fragil.
Ipocrizia este evidentă. Aceiași politicieni care cer populației austeritate, vorbesc despre responsabilitate fiscală și anunță reforme dureroase, blochează orice tentativă de reducere a propriilor avantaje. Pentru cetățeni există mereu explicații și scuze. Pentru membrii sistemului există doar drepturi câștigate și statut special.
Mesajul transmis societății este devastator. În România, nu contează munca, ci funcția. Nu contează contribuția, ci apartenența. Nu contează rezultatele, ci relațiile. Tinerii care aleg să plece din țară înțeleg acest mecanism. Antreprenorii îl resimt zilnic, iar angajații îl văd clar pe fluturașul de salariu, odată cu taxele plătite.
Într-un stat funcțional, 15 milioane de euro ar genera o dezbatere publică serioasă. În România, suma este tratată ca un detaliu minor într-un buget construit pentru confortul clasei politice. Pentru cei care trăiesc cu salariul minim sau cu pensii mici, însă, această sumă este uriașă.
România privilegiilor continuă să prospere pentru că nimeni din interiorul sistemului nu are interesul real de a schimba regulile. Fiecare partid speră să ajungă, la rândul său, la masa beneficiilor. Fiecare lider politic își pregătește o retragere liniștită, plătită de contribuabili.
Între timp, România reală rămâne fără timp și fără răbdare. Fiecare milion direcționat către privilegii este un milion luat din viitor. Iar un stat care își răsplătește excesiv trecutul politic și își neglijează prezentul social își compromite singur șansa la normalitate.
