ACADEMIC. Este vorba despre o acuzație formulată public de profesorul HOREA Bădău, potrivit căreia teza de doctorat susținută la Sorbona de Dan Daniel Nicușor, președintele României, ar fi un plagiat, realizat cu încălcarea regulilor academice și științifice în vigoare în anul 1998, momentul susținerii lucrării.
Profesorul Horea Bădău afirmă că Universitatea Paris Nord ar fi confirmat faptul că, în dosarul de înscriere la doctorat al lui Nicușor Dan, figura exclusiv diploma de Master DEA, corespunzătoare anului 5 de studii, fără alte documente esențiale. „Ceea ce am spus demult”, subliniază acesta.
În lipsa unei licențe obținute în România, pe care profesorul susține că Nicușor Dan nu o deține, sau a anului 4 de studii din Franța, echivalentul Master 1 (Maîtrise), condiție obligatorie la acel moment, situația academică ar fi, potrivit lui Bădău, neclară. Acesta susține că Nicușor Dan a intrat direct la DEA în anul 1992, după doar trei ani de studii efectuați în România, fără a deține diploma de Maîtrise, ci doar pe cea de DEA, ceea ce ar face imposibilă obținerea legală a unui doctorat.
Teza de doctorat a fost identificată ulterior și este, în prezent, publicată pe pagina de Facebook a profesorului Horea Bădău, devenind accesibilă publicului larg, inclusiv pentru fact-checkeri, susținători ai lui Nicușor Dan sau alegători care și-ar fi fundamentat votul pe imaginea unui „olimpic, doctor în matematică”.
„Ce mai lipsește acum este diploma de licență”, remarcă profesorul, adăugând că lucrarea în cauză are doar 53 de pagini, despre care afirmă că ar fi „copiate, pline de reproduceri fără ghilimele și fără note de subsol” din lucrările altor autori, inclusiv comentatori francezi ai operei unui matematician sovietic.
Profesorul Bădău ridică și semne de întrebare legate de dimensiunea și structura lucrării, sugerând că, chiar și în domeniul matematicii, o teză de doctorat ar trebui să conțină mai multă analiză teoretică și interpretare, nu doar demonstrații, ecuații și formule.
În final, acesta face o comparație cu un alt caz celebru, menționând că teza de doctorat în medicină a Ursulei von der Leyen, susținută în 1990, avea aproximativ 60 de pagini și ar fi fost ulterior evaluată ca având un grad de plagiat de 45%. „Ce-o fi cu aceste genii progresiste?”, se întreabă retoric profesorul, parafrazând un proverb francez despre spiritele mari care se întâlnesc.
