REZOLUȚIE. Parlamentul European a adoptat pe 12 februarie 2026 o rezoluție prin care sugerează ca bărbații care se identifică ca femei (femeile trans) să fie considerați, legal și social, femei cu drepturi egale. Documentul face parte din prioritățile Uniunii Europene pentru cea de-a 70-a sesiune a Comisiei ONU pentru Statutul Femeii (CSW70) și a provocat dezbateri aprinse privind protecția femeilor biologice și eficiența politicilor de egalitate de gen.
Votul europarlamentarilor români a arătat diviziuni între susținătorii rezoluției din partidele progresiste și conservatorii care au criticat prevederile, considerând că acestea pot afecta siguranța și drepturile femeilor reale, informează site-ul Mișcarea de Rezistență.
În sesiunea plenară de la Strasbourg, Parlamentul European a votat recomandarea către Consiliu privind prioritățile UE pentru CSW70, programată în martie 2026 la New York. Documentul, cu referința A10-0010/2026, include o prevedere controversată: „sublinierea importanței recunoașterii complete a femeilor trans ca femei”, considerând că includerea acestora este esențială pentru politicile de egalitate de gen.
Rezoluția, raportată de Lina Gálvez (S&D, Spania) din Comisia pentru Drepturile Femeilor și Egalitatea de Gen (FEMM), a fost adoptată cu 363 de voturi pentru, 71 împotrivă și 81 de abțineri. Este important de menționat că documentul nu are caracter obligatoriu, ci reprezintă o poziție politică non-binding, menită să ghideze delegația UE la ONU și să exercite presiune asupra Comisiei Europene și statelor membre pentru integrarea acestor priorități în strategiile viitoare, inclusiv în planul de egalitate de gen 2026‑2030.
Deși rezoluția nu afectează direct România, aceasta ar putea influența presiunile UE asupra politicilor naționale, mai ales în contextul deciziilor recente ale Curții de Justiție a UE privind recunoașterea transfrontalieră a identității de gen. Guvernul de la București, dominat de coaliția PSD-PNL, nu a reacționat oficial până acum, însă poziția conservatoare a țării sugerează rezistență la implementare. Această decizie evidențiază diviziunile persistente în UE pe teme de gen și are implicații pentru strategiile viitoare de egalitate și relațiile cu ONU.
