APĂRARE. România a semnat un contract major prin mecanismul european SAFE cu compania NVL / Rheinmetall Naval Systems (fostul Lürssen) pentru 836-920 de milioane de euro (fără TVA), urmând să primească două nave de patrulare multifuncționale complet echipate, plus două nave de intervenție pentru scafandri.
Paradoxul apare când comparăm cu programul similar al Bulgariei: aceeași companie germană, același tip de platformă navală (MMPV 90), dar vecinii noștri au plătit inițial aproximativ 500 de milioane de euro pentru două nave – cu circa 340 de milioane de euro mai puțin.
Care sunt explicațiile principale pentru diferența de preț?
- Echipare superioară de la început România a optat pentru o soluție „cheie în mână”: nave gata de luptă, cu sisteme radar avansate, sonar, management complet al luptei, artilerie de precizie și rachete moderne. Bulgaria a achiziționat platformele de bază și a adăugat ulterior sisteme de război electronic și capabilități antisubmarin prin contracte separate.
- Structurarea contractelor Bulgaria a fragmentat achiziția în mai multe etape pentru a menține costul inițial aparent mai mic. Ulterior au fost aprobate fonduri suplimentare (aprox. 100 milioane euro) pentru echipamente adiționale.
- Salvarea Șantierului Naval Mangalia O parte importantă din banii alocați programului românesc merge către acoperirea datoriilor istorice ale Șantierului Naval Mangalia (peste 200 milioane euro datorii totale + datorii curente). Practic, o bună parte din creditul european SAFE este folosită pentru salvarea unui activ strategic din industria navală românească, nu doar pentru construcția navelor.
Astfel, deși navele par similare pe hârtie, România plătește mai mult pentru o configurație mai avansată și pentru susținerea industriei locale de apărare.
