DEMOLARE. Un articol recent publicat pe punctul.ro anunță că una din sălile complexului Boema din Corunca va fi demolată pe banii publici ai comunei, după ce Consiliul Local a alocat 185.000 de lei din bugetul pe 2026. Motivul: construcția unei hale metalice folosite ca sală de evenimente, ridicată fără autorizație de construire, pe un teren aflat într-o zonă unde, conform PUG-ului, construcțiile erau interzise până la aprobarea unui PUZ. Proprietarii – cuplul Lucian și Cristina Blaga – au pierdut pe rând toate demersurile judiciare, de la contestarea amenzii până la contestațiile la executare. Hotărârile sunt definitive. Asta e realitatea juridică.
Dar realitatea de pe teren e mai complexă și merită privită dincolo de titlul de „construcție ilegală”.
Contextul: o sală care a funcționat ani de zile ca reper local
Complexul Boema a fost, ani la rând, un loc apreciat pentru evenimente în zona Târgu Mureș – nunți, botezuri, petreceri, evenimente corporate. A generat activitate economică, a angajat oameni, a adus clienți în comună și a contribuit, direct sau indirect, la imaginea locală a unei zone aflate la doar câțiva kilometri de municipiu.
Faptul că o parte din infrastructură a fost ridicată fără autorizație nu șterge automat această realitate. În România, multe afaceri din zona evenimentelor, turismului sau a construcțiilor ușoare au început exact așa: pe terenul realității practice, în timp ce planurile urbanistice se mișcau în ritm de birocrație.
În 2018, când s-a constatat construcția, lucrările continuau. Proprietarii au fost somați, amendați, chemați să intre în legalitate sau să demoleze. Au ales calea contestațiilor. Au pierdut. Apoi, după hotărârea definitivă din 2022, au mai încercat să blocheze executarea. Au pierdut din nou. Legea a fost aplicată. Dar întrebarea care rămâne este dacă demolarea, după aproape opt ani de funcționare, este cea mai rațională soluție pentru comunitate.
Primăria avansează 185.000 de lei din bugetul local, cu promisiunea că îi va recupera ulterior de la proprietari, în cadrul executării silite. Articolul original ridică deja semnul de întrebare legat de situația firmelor din jurul complexului: BTL DUO SRL a intrat în procedură de faliment după un an 2024 solid, iar activitatea a migrat treptat spre Complex Boema SRL. Dacă recuperarea se dovedește dificilă sau lungă, comunitatea din Corunca va fi, cel puțin temporar, cea care suportă costul. Asta în timp ce sala a generat, ani de zile, activitate economică locală.
Pe de altă parte, un aspect pe care puțini îl discută deschis, dar care circulă persistent pe surse locale din Târgu Mureș și împrejurimi, este că există și alte săli de evenimente care ar avea, cel puțin, nereguli sau neclarități în documentație și autorizări. Unele dintre ele funcționează fără probleme aparente de ani de zile, ba chiar se extind sau își modernizează spațiile. Nu există, cel puțin până acum, semnale publice că ar fi vizate de aceleași măsuri drastice de demolare pe banii comunității.
Asta nu înseamnă că Boema ar trebui „scuzată”. Înseamnă doar că aplicarea legii pare, uneori, să aibă viteze și intensități diferite, în funcție de caz. Când o construcție ajunge pe radarul autorităților și pe lista de demolare, iar altele similare continuă să opereze, apar inevitabil întrebări despre coerență și proporționalitate. Nu e vorba de a acuza pe nimeni. E vorba de a observa că realitatea de pe teren e mai nuanțată decât un simplu „ilegal = demolare”.
Birocrația urbanistică și „interdicția până la PUZ”
Un detaliu important din articol: terenul se află într-o zonă în care construcțiile sunt interzise până la aprobarea unui plan urbanistic zonal. Asta înseamnă că, practic, dezvoltarea era blocată din start, independent de intențiile proprietarilor. Cât timp durează, în realitate, elaborarea și aprobarea unui PUZ în multe comune din România? Ani. Între timp, afacerile care vor să investească și să genereze locuri de muncă se confruntă cu un vid de reglementare. Mulți aleg să construiască și să încerce ulterior regularizarea. Nu e ideal. Nu e legal. Dar e o realitate sistemică, nu o invenție a familiei Blaga.
A pedepsi selectiv și drastic un caz, după ce construcția a funcționat ani de zile, riscă să pară mai degrabă o demonstrație de forță decât o politică coerentă de urbanism. Dacă regula ar fi fost aplicată la fel de ferm peste tot, peisajul construcțiilor din multe localități din jurul Târgu Mureșului sau chiar din România ar arăta altfel.
Ce ar fi putut fi o abordare mai echilibrată?
Nimeni nu contestă că o construcție fără autorizație încalcă legea. Nimeni nu spune că proprietarii ar trebui „scuzați” automat. Dar o abordare mai matură ar fi putut include:
- eforturi reale de regularizare (dacă urbanismul permitea, chiar și tardiv);
- termene clare și realiste de demolare pe cheltuiala proprietarului, cu măsuri de asigurare a recuperării;
- o analiză a impactului economic asupra comunei înainte de a angaja banii publici;
- o discuție publică transparentă, nu doar o alocare de fonduri.
În loc de asta, avem un proces de șapte-opt ani, o sală care a funcționat, o firmă care a trecut prin restructurare și, acum, o cheltuială publică anunțată.
Concluzie
Familia Blaga a construit fără autorizație. Instanțele au confirmat. Legea a fost respectată pe cale judecătorească. Asta e partea clară.
Partea mai puțin confortabilă este alta: o sală de evenimente care a fost un reper local ani de zile este pe cale să dispară pe banii comunității, într-un context în care recuperarea sumelor nu e deloc garantată, iar birocrația urbanistică a blocat, de facto, dezvoltarea legală. În plus, realitatea din teren arată că nu toate situațiile similare din zonă par să fie tratate cu aceeași fermitate. A apăra legalitatea nu înseamnă a ignora costurile reale, întârzierile sistemice, impactul asupra unei afaceri care a generat activitate economică și semnele de selectivitate care apar uneori în aplicarea regulilor.
Demolarea va avea loc, cel mai probabil. Rămâne de văzut dacă, după ce utilajele vor pleca, comunitatea din Corunca va simți că a câștigat ceva mai mult decât o aplicare rigidă a legii – sau doar o cheltuială publică și un loc gol acolo unde înainte se organizau evenimente.
