EDUCAȚIE. România ocupă locul al doilea în Europa după numărul de medalii de aur obținute de elevii români la olimpiadele internaționale de Matematică, Fizică, Chimie, Informatică, Biologie și Filosofie.
Performanța este cu atât mai impresionantă cu cât aceste rezultate sunt obținute într-un sistem de educație care se confruntă de ani de zile cu probleme majore.
În timp ce elevii români demonstrează că pot concura la cel mai înalt nivel internațional, educația continuă să fie afectată de subfinanțare, de diferențe mari între școlile din mediul urban și rural, de un abandon școlar ridicat și de programe școlare încărcate, în care memorarea primează adesea în fața gândirii critice.
La acestea se adaugă lipsa laboratoarelor și a echipamentelor moderne în numeroase școli, plecarea unor profesori din sistem și dificultatea de a atrage tineri către această profesie.
Într-o lume în care inteligența artificială, programarea, analiza datelor și tehnologia devin competențe esențiale, România încă nu reușește să ofere tuturor elevilor accesul la o pregătire adaptată viitorului.
Problema nu este lipsa de inteligență sau de talent. Rezultatele de la olimpiade demonstrează exact contrariul. Problema este lipsa unei strategii pe termen lung, a continuității și a unei politici educaționale care să transforme excepțiile în normalitate.
Dacă România reușește să ajungă pe locul al doilea în Europa în aceste competiții, în ciuda tuturor problemelor sistemului, întrebarea este inevitabilă: unde am putea ajunge dacă educația ar deveni cu adevărat o prioritate națională?
Educația nu este o cheltuială. Este una dintre cele mai profitabile investiții pe care o poate face o națiune.
