MEDIU. Un uriaș proiect de exploatare a aurului și cuprului se dezvoltă în estul Serbiei, la mică distanță de granița cu România, iar autoritățile de la București acuză Belgradul că nu a răspuns solicitărilor privind consultările transfrontaliere.
În centrul proiectului se află Serbia Zijin Mining, subsidiară a grupului chinez Zijin Mining, companie care a preluat în 2018 o participație majoritară la complexul minier Bor și care și-a extins ulterior operațiunile în această zonă.
Miza pentru România este una importantă: apele din regiunea exploatărilor se varsă în Timoc, iar acesta ajunge în Dunăre, în apropierea zonei în care se întâlnesc frontierele Serbiei, Bulgariei și României. Documentele proiectului recunosc existența unui posibil impact transfrontalier.
Un proiect uriaș, întins pe 126 de kilometri pătrați
Planul minier este de o amploare considerabilă. Documentele analizate indică o suprafață de aproximativ 126 de kilometri pătrați în zonele Bor și Zaječar.
Proiectul include extinderea minei subterane Čukaru Peki, deschiderea unei noi exploatări la Malka Golaja, precum și construirea unei instalații uriașe pentru depozitarea sterilului rezultat din procesarea minereului.
Este prevăzută și dezvoltarea unui nou complex metalurgic, cu o topitorie capabilă să proceseze până la 400.000 de tone de cupru pe an, alături de o instalație pentru producerea acidului sulfuric și de noi infrastructuri energetice și rutiere. Proiectul este gândit să funcționeze pe tot parcursul anului, cu un orizont de dezvoltare până în 2050.
Compania urmărește, potrivit documentelor de planificare, o creștere masivă a capacității de producție, în condițiile în care cea mai mare parte a metalului obținut ar urma să fie exportată către China.
Apa este una dintre marile probleme
Unul dintre cele mai sensibile aspecte îl reprezintă consumul de apă.
Planurile prevăd captarea a peste 800 de litri de apă pe secundă din râul Crni Timoc, ceea ce ar reprezenta aproximativ jumătate din debitul acestuia în perioada de vară.
În același timp, o parte importantă a infrastructurii miniere ar urma să fie amplasată în valea râului Kriveljska. Atât acesta, cât și Crni Timoc fac parte din sistemul hidrografic care ajunge în Timoc și apoi în Dunăre.
Confluența Timocului cu Dunărea se află la doar câțiva kilometri de zona localității românești Gruia, ceea ce înseamnă că eventualele probleme de calitate a apei nu s-ar opri la frontiera Serbiei.
De altfel, documentația proiectului menționează explicit posibilitatea ca poluarea rezultată din extragerea, măcinarea, topirea și rafinarea minereului să ajungă în România și Bulgaria prin rețeaua de râuri din regiune.
Bor are deja un istoric grav de poluare
Temerile României nu apar într-o zonă fără probleme de mediu.
Regiunea Bor–Majdanpek este cunoscută de ani de zile pentru contaminarea cu cupru, plumb, zinc și arsenic. După preluarea operațiunilor de către Zijin, au existat în repetate rânduri reclamații privind poluarea aerului, apei și solului.
Date citate de România Curată indică niveluri foarte ridicate ale unor poluanți: concentrația de cupru din râul Borska ar fi ajuns la aproape de șapte ori peste limita legală, în timp ce nivelul de arsenic din aer ar fi depășit de peste 90 de ori ținta națională.
Problemele de mediu din Bor au fost documentate și de alte organizații. În anii anteriori, au fost raportate episoade în care nivelurile de dioxid de sulf au depășit masiv limitele admise, iar localnicii au reclamat că poluarea le afectează viața de zi cu zi.
Grupul Zijin susține însă că a investit masiv în protecția mediului, inclusiv în sisteme de desulfurare, și afirmă că situația privind emisiile de dioxid de sulf s-a îmbunătățit semnificativ.
România cere consultări. Serbia nu răspunde
Problema care provoacă acum îngrijorare la București nu este doar amploarea proiectului, ci și modul în care acesta este gestionat din punct de vedere al impactului transfrontalier.
Ministerul Mediului din România a transmis autorităților sârbe solicitări pentru ca România să poată participa la procedurile de evaluare și consultare publică.
Potrivit răspunsului transmis de minister, solicitarea adresată autorităților sârbe la 13 noiembrie 2025 nu a primit răspuns. România susține că, având în vedere apropierea proiectului de frontieră și faptul că apele reziduale sunt prevăzute să ajungă în Dunăre, nu poate fi exclus un impact negativ semnificativ asupra teritoriului și populației României.
Ministerul Mediului invocă Convenția de la Espoo, care stabilește obligația statelor de a se informa și consulta atunci când proiectele desfășurate pe teritoriul unui stat pot produce efecte importante asupra mediului într-o altă țară. România și Serbia sunt părți la această convenție.
Nu este vorba doar despre mediu
Extinderea exploatărilor miniere are și o componentă socială.
Planurile pot presupune exproprieri și strămutarea unor localnici, inclusiv persoane din comunitatea vlahă din zona Timocului, o comunitate cu origini românești.
Astfel, proiectul nu ridică doar întrebări despre apă și poluare, ci și despre soarta oamenilor care trăiesc în zona unde urmează să fie extinse exploatările.
Situația din Bor a fost prezentată și în presa internațională drept un exemplu al modului în care investițiile chineze în minerit au schimbat radical regiunea, cu extinderea exploatărilor și presiuni asupra comunităților locale. În paralel cu beneficiile economice promise, localnicii și organizațiile de mediu au reclamat efectele asupra sănătății, terenurilor și mediului.
România, în fața unui risc care nu se oprește la frontieră
Pentru România, miza este cu atât mai mare cu cât Dunărea este o sursă de apă pentru numeroase comunități și traversează țara pe sute de kilometri înainte de a ajunge în Delta Dunării.
Orice contaminare produsă în amonte poate deveni, cel puțin teoretic, o problemă pentru comunitățile aflate în aval. Tocmai de aceea, Bucureștiul cere să fie implicat în evaluarea proiectului înainte ca lucrările să avanseze și mai mult.
Deocamdată, însă, potrivit Ministerului Mediului, Serbia nu a răspuns solicitărilor României privind participarea la procedurile de consultare transfrontalieră.
În timp ce China își consolidează poziția în mineritul sârbesc, iar Zijin își extinde operațiunile în zona Bor–Zaječar, România încearcă să obțină un loc la masa discuțiilor. Pentru București, problema nu este doar ce se întâmplă în Serbia, ci și ce poate ajunge, prin apă, din Serbia în România.
