EXTERNE. Arctica intră tot mai mult în centrul atenției europene, pe măsură ce schimbările climatice fac mai accesibile anumite rute maritime, iar regiunea capătă o importanță tot mai mare pentru securitate, resurse și comerț. La summitul de la Rovaniemi, desfășurat în Finlanda în 13 și 14 septembrie, liderii europeni au discutat despre modul în care Uniunea Europeană își poate consolida prezența în nord.
La reuniune au participat lideri europeni și oficiali de la Bruxelles, în contextul pregătirii unei noi strategii europene pentru Arctica, pe care Comisia Europeană este așteptată să o prezinte în această toamnă. Germania, Franța, Finlanda, Danemarca, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, România și Suedia au cerut ca UE să aibă o implicare mai activă în regiune și să aloce resurse suficiente pentru acest obiectiv.
Gheața se retrage, iar rutele devin mai accesibile
Arctica se încălzește mult mai rapid decât media globală. Retragerea gheții marine deschide treptat noi posibilități pentru transportul maritim și face mai ușor accesul la anumite resurse naturale.
Un exemplu este Ruta Maritimă de Nord, care urmărește coasta arctică a Rusiei și poate scurta considerabil transportul dintre Asia și Europa. În octombrie anul trecut, nava de containere Istanbul Bridge, operată de China, a parcurs traseul dintre China și Europa în aproximativ 20 de zile, aproape jumătate din timpul necesar unei călătorii prin Canalul Suez.
Datele Rosatom arată că, în 2024, pe această rută au fost transportate aproximativ 37,9 milioane de tone de mărfuri, un nivel record.
Miza nu este însă doar transportul. Estimările indică faptul că zona ar putea concentra aproximativ 13% din rezervele mondiale nedescoperite de petrol și circa 30% din cele de gaze. În plus, Groenlanda dispune de importante rezerve de pământuri rare, esențiale pentru numeroase industrii moderne.
Rusia are deja o poziție puternică
Dintre marile puteri interesate de regiune, Rusia dispune în prezent de una dintre cele mai dezvoltate infrastructuri arctice. Moscova are cea mai mare flotă de spărgătoare de gheață și și-a modernizat instalațiile și bazele militare din zona Peninsulei Kola.
Rusia controlează, în practică, accesul la Ruta Maritimă de Nord și stabilește condițiile în care navele pot utiliza această cale.
China, deși nu este stat arctic, încearcă să-și extindă influența economică și strategică în regiune. Beijingul a desfășurat patrule comune cu Rusia și a devenit principalul cumpărător al proiectului Arctic LNG 2, proiect afectat însă de sancțiunile occidentale.
La rândul lor, Statele Unite își consolidează prezența în nord și acordă o atenție tot mai mare resurselor strategice din Groenlanda. Președintele Donald Trump a reluat inclusiv discuțiile privind teritoriul autonom danez, argumentând că acesta are o importanță pentru securitatea americană.
Ce vrea să facă Europa
În acest context, Uniunea Europeană discută investiții în infrastructură, securitate și capacități logistice adaptate condițiilor arctice.
Printre ideile discutate la Rovaniemi se află dezvoltarea unor spărgătoare de gheață deținute în comun, extinderea capacităților de lansare a sateliților, îmbunătățirea mobilității militare și protejarea cablurilor submarine.
Europa urmărește, de asemenea, un acces mai sigur la minerale critice, considerate importante pentru industrie și pentru tehnologiile moderne. Finlanda are deja o industrie importantă în domeniul spărgătoarelor de gheață și susține dezvoltarea acestor capacități la nivel european.
Bruxelles-ul a anunțat și un pachet de 200 de milioane de euro pentru Groenlanda, prin programul Global Gateway. Președintele Consiliului European, António Costa, a cerut ca regiunea să primească mai multe fonduri și în următorul buget multianual al UE.
Europa pornește însă cu anumite limite. UE nu are statut de observator în Consiliul Arctic, iar sancțiunile impuse Rusiei nu au eliminat complet importurile europene de gaze naturale lichefiate rusești.
Declarația adoptată la Rovaniemi consideră Rusia o amenințare semnificativă și de lungă durată pentru securitatea euro-atlantică și atrage atenția asupra creșterii interesului Chinei pentru Arctica. Statele Unite nu sunt menționate în document, deși Washingtonul este unul dintre principalii actori implicați în competiția pentru influență în regiune.
