TEHNOLOGIE. Buletin electronic, identitate digitală, ROeID, RO Wallet, documente și atribute digitale, autentificare la bănci, notari, operatori telecom și chiar la furnizorii de utilități. Noul program de guvernare arată că viitorul Executiv vrea să apese serios pedala digitalizării identității românilor. Oficial, totul este prezentat sub umbrela simplificării relației dintre cetățean și stat. Privită însă în ansamblu, infrastructura care urmează să fie construită ridică și o întrebare legitimă: cât de mult din viața administrativă a unei persoane va ajunge, în următorii ani, legată de aceeași identitate digitală?
Direcția nu este exclusiv românească. RO Wallet va fi construit în conformitate cu Regulamentul UE 2024/1183, parte a cadrului european privind identitatea digitală. Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul stabilește arhitectura europeană, iar România își construiește propriile instrumente în interiorul acesteia.
„Identitate electronică pentru toți cetățenii”
Așa este intitulat chiar unul dintre obiectivele programului de guvernare.
Executivul vrea să accelereze emiterea cărților electronice de identitate, iar ținta stabilită este ca 5 milioane de români să utilizeze identitatea electronică până în 2028.
Pentru grăbirea adopției, costul cărții electronice de identitate ar urma să fie uniformizat cu cel al cărții de identitate simple.
Programul susține și continuarea proiectului L32/2026, prin care ROeID ar urma să devină obligatoriu pentru funcționarii publici. Este o precizare importantă: documentul nu spune că ROeID devine obligatoriu pentru toți cetățenii.
În schimb, direcția declarată este una de „adopție masivă” a identității electronice.
De la relația cu statul, identitatea digitală ajunge și la bănci, telecom și utilități
Iar aici proiectul devine mult mai interesant decât simpla înlocuire a buletinului clasic cu unul electronic.
Guvernul intenționează să deschidă ROeID și către sectorul privat. Băncile, notarii, asigurătorii, operatorii de telecomunicații și furnizorii de utilități vor putea utiliza sistemul pentru identificarea de la distanță a clienților.
Pentru companii accesul va fi contra cost, iar pentru cetățeni utilizarea va rămâne gratuită. Programul precizează că transmiterea datelor către aceste entități se va face cu consimțământul cetățeanului.
Așadar, identitatea electronică nu este gândită doar pentru situația în care cineva vrea să obțină un document de la primărie. Aceeași infrastructură este proiectată să poată intra treptat în relația cetățeanului cu o serie de servicii publice și private.
Convenabil? Cu siguranță poate fi. Dar concentrarea unui număr tot mai mare de interacțiuni în jurul unei identități digitale interoperabile face ca discuțiile despre protecția datelor, securitate, acces și limitele utilizării sistemului să devină la fel de importante precum promisiunea că vom scăpa de drumurile la ghișee.
Și dacă avem identitatea digitală, ne trebuie și un portofel digital
Următorul pas se numește RO Wallet.
Noul Guvern vrea lansarea unui portofel național de identitate digitală, construit pornind de la cartea electronică de identitate și conectat la arhitectura europeană stabilită prin eIDAS 2.
În RO Wallet vor putea exista documente și atribute digitale, iar aplicația va permite semnătura electronică și autentificarea pentru servicii publice și private.
Programul vorbește despre interoperabilitate europeană și despre controlul utilizatorului asupra propriilor date.
Pe hârtie, așadar, cetățeanul controlează datele. În practică, adevăratul test va fi dat de modul în care sistemul va fi implementat, de informațiile care vor putea fi introduse în portofel și mai ales de situațiile în care utilizarea identității digitale va deveni necesară pentru accesarea diferitelor servicii.
Pentru că diferența dintre „poți utiliza” și „trebuie să utilizezi dacă vrei acces la serviciu” poate deveni extrem de importantă.
Bruxelles-ul construiește cadrul, România se aliniază
RO Wallet nu apare din senin. Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să dezvolte cel puțin un portofel european de identitate digitală conform specificațiilor comune stabilite la nivel european.
România merge astfel pe direcția stabilită de UE, iar Guvernul vrea ca portofelul românesc să poată fi utilizat interoperabil în spațiul european.
De aici apare însă o schimbare mult mai amplă decât simpla dispariție a dosarului cu șină: identitatea unei persoane devine tot mai strâns legată de o infrastructură digitală comună, capabilă să confirme electronic cine este aceasta și anumite informații despre ea.
Statul vrea și bazele de date să vorbească între ele
Programul mai introduce principiul „o singură dată”: dacă o informație există deja într-o bază de date a statului, o altă instituție nu ar mai trebui să îi ceară cetățeanului să o furnizeze din nou.
Sună excelent când alternativa este să alergi cu o adeverință de la un ghișeu la altul.
Dar tehnic asta presupune exact ceea ce România nu a reușit ani întregi să facă: interoperabilitatea bazelor de date ale statului.
Guvernul intenționează să operaționalizeze Platforma Națională de Interoperabilitate, iar instituțiile vor trebui să funcționeze după standarde comune privind arhitectura și schimbul de date.
Cu alte cuvinte, statul nu mai vrea ca informațiile despre cetățean să rămână izolate în zeci de sisteme care nu comunică între ele.
„Primării fără hârtii” și inteligență artificială în administrație
Urmează și programul „Primării fără hârtii”, prin care comunicarea dintre administrația centrală și administrațiile locale ar urma să devină exclusiv electronică.
Cetățenii vor putea urmări electronic solicitările și vor primi notificări, iar Guvernul intenționează să introducă inclusiv soluții bazate pe inteligență artificială în administrația publică.
În același timp, sistemele informatice ale statului vor fi integrate tot mai mult, iar infrastructura digitală va ocupa un rol central în relația dintre cetățean și instituții.
Mai simplu pentru cetățean, dar și mult mai digitalizat
Eliminarea cozilor, a copiilor după acte și a plimbării între instituții este greu de criticat în sine. Problema importantă este prețul digital al acestei comodități și garanțiile care vin odată cu ea.
În numai câțiva ani, planurile prezentate acum pun pe aceeași hartă cartea electronică de identitate, ROeID, RO Wallet, bazele de date interoperabile ale statului, serviciile publice online și posibilitatea folosirii identității electronice inclusiv în relația cu companii private.
Guvernul numește acest proces digitalizare și debirocratizare. Bruxelles-ul îl integrează într-un sistem european de identitate digitală.
Cetățeanului îi rămâne însă o întrebare care merită pusă înainte ca întreaga infrastructură să devină realitate: unde se termină comoditatea digitală și unde începe dependența de o identitate digitală pentru tot mai multe activități ale vieții de zi cu zi?
