BARAJ. Ce nu reușiseră nici deceniile de exploatare și nici turiștii în număr record, a reușit, în schimb, o ploaie zdravănă: Salina Praid a fost înecată definitiv, iar autoritățile, în loc să ofere soluții reale, au construit un baraj provizoriu care a cedat la prima testare serioasă. Nu că ne-ar mira – improvizațiile sunt sport național, mai ales când vin pe bani mulți și rezultate puține.
Barajul de deviere al pârâului Corund, marea „lucrare de salvare” lansată acum 3 zile, a fost depășit cu grație de debitul crescut după ploi. Apa s-a scurs nestingherită peste și pe sub țevile corugate, iar drumul tehnologic a fost complet inundat. Se pare că „devierea controlată” a apei a fost doar o expresie frumos ambalată pentru „nu știm ce facem, dar sună bine în comunicate”.
Conform Prefecturii Harghita, o parte din debit a ales să o ia pe lângă baraj, probabil neîncrezătoare și ea în capacitatea construcției. Țevile au rămas fără sprijin după ce materialul de fund a fost spălat, poate și el a fugit de rușine. Ce urmează? Evident, o intervenție de urgență în care se aduce piatră spartă și promisiuni întregi.
Desigur, după ce natura a demonstrat încă o dată că proiectele autorităților sunt cel mult decorative, s-a trecut la clasicul „facem tot ce se poate”: refacere de baraj, canale de drenaj făcute pe genunchi și monitorizări non-stop. Probabil de pe telefoane, cu aplicații de vreme.
Între timp, zona e sub avertizare meteo – Cod portocaliu, ca și fețele celor care au girat eșecul, urmat de un Cod galben hidrologic, probabil ca să mai păstrăm o urmă de speranță. Dar ce mai contează codurile, când Salina Praid e deja sub ape, iar oamenii își pun întrebarea firească: Cum să mai ai încredere în autorități când eșuează lamentabil la fiecare pas?
Promisiuni, planuri, baraje improvizate – rețeta perfectă pentru dezastru. Iar cine are de suferit? Nu autoritățile, ci oamenii locului, economia zonei și turiștii care visau la un sejur în salină, nu la lecții de incompetență administrativă în aer liber.
