DEZVĂLUIRI. Solistul vocal Răzvan Pop, cunoscut pentru atitudinea sa directă și lipsa de compromisuri, a ieșit public cu un mesaj exploziv despre cum se sifonează banii publici sub pretextul culturii în județul Mureș. Artistul acuză că, an de an, aceleași ONG-uri și aceiași artiști favorizați primesc finanțări grase din bugetele locale, în timp ce restul creatorilor sunt ignorați.
„Fie vară, fie toamnă, avem aceleași fețe pe afișe, aceleași dansuri, aceleași microfoane. Aceeași cultură reciclată, dar cu prețuri noi, plătite din banii noștri. E un fel de Netflix rural: schimbi doar localitatea, restul e același film”, spune Răzvan Pop, într-un atac frontal la adresa sistemului cultural mureșean.
Cultura, transformată în afacere de familie și prietenii
Artistul denunță faptul că finanțările sunt acordate în mod repetat acelorași organizații, care rulează evenimente trase la indigo și plimbă aceleași spectacole dintr-o localitate în alta. „Publicul primește un produs cultural de mâna a doua, dar plătit ca premium, iar cine trebuie își încasează partea”, subliniază el.
„Nu am abonament la bani publici”
Răzvan Pop nu se ascunde în spatele vreunei false modestii și recunoaște:
„Poate unii vor zice că vorbesc așa pentru că nu sunt și eu pe afiș. Corect. Sunt artist, dar nu fac parte din gașca lor. Nu am abonament la bani publici. Poate de-asta miros de departe când se bagă mâna în borcanul cu fonduri și se scoate tradiție cu tot cu plic.”
Criticile sale scot la lumină un mecanism bine uns: parteneriate și finanțări cu dedicație, juriu prietenos, cerințe „croite” pe măsura unor asociații anume, și o cultură blocată între interese de grup și impostură artistică.
Răzvan Pop atrage atenția că această practică sufocă artiștii independenți, care nu au resurse sau conexiuni politice, și privează publicul de diversitate culturală autentică:
„Nu e promovare culturală, e circuitul banului în natură, cu popasuri dese la cine trebuie.”
Primarii – spectatori în propriile lor evenimente
Potrivit lui Răzvan Pop, acest „sistem cultural” nu funcționează doar datorită celor care primesc finanțările, ci și din cauza felului în care sunt implicate (sau, mai bine zis, nu sunt implicate) administrațiile locale. În multe cazuri, primarii predau cu totul organizarea evenimentelor către aceleași ONG-uri și persoane „aprobate”, lăsându-le mână liberă să decidă absolut tot: cine urcă pe scenă, cine prezintă, cine furnizează sonorizarea, cine încasează banii și chiar ce mâncare sau băuturi se vând în perimetru.
De multe ori, primarii nici nu știu exact ce se întâmplă în culise. Ei se limitează la a semna contractele, a urca pe scenă pentru câteva poze și a da declarații standard despre „sprijinirea culturii locale”, în timp ce adevărata decizie se ia în spatele lor, de către acești „organizatori de casă”.
„Primarii își lasă evenimentele pe mâna lor, iar aceștia dictează ce, cum și pe cine. Practic, își fac singuri invitațiile, își stabilesc singuri tarifele, își aleg furnizorii și, evident, își includ în program aceiași artiști din gașca lor. Primarul devine un fel de spectator de lux la propriul eveniment”, spune Răzvan Pop.
Această practică transformă evenimentele finanțate din bani publici într-un monopol cultural, unde nu există competiție reală și nici deschidere pentru artiști noi sau pentru proiecte autentice. Iar comunitatea locală primește, an de an, aceeași rețetă obosită, ambalată frumos și vândută ca „marea sărbătoare tradițională”.
Mulți artiști și organizatori cunosc situația, dar preferă să tacă de teamă să nu fie „tăiați” de pe lista invitaților. Răzvan Pop a ales să spună lucrurilor pe nume, asumându-și riscul de a deranja.
„Doamne ajută!”, își încheie el mesajul, cu un ton amar-ironic, lăsând cititorului concluzia despre cum se cheltuiesc banii noștri în numele culturii.
