APĂRARE. Statele europene își concentrează tot mai mult atenția asupra securității maritime, pe fondul schimbărilor strategice provocate de războiul declanșat de Rusia în Ucraina. Investițiile în apărare au crescut semnificativ, iar navele militare, submarinele și protejarea infrastructurii submarine au devenit priorități pentru numeroase țări.
Cheltuielile pentru apărare ale statelor membre ale Uniunii Europene au ajuns la 418 miliarde de euro în 2025, cu aproximativ 20% peste nivelul din anul precedent. Pentru 2026, suma este estimată să urce la 454 de miliarde de euro, echivalentul a aproximativ 2,4% din PIB-ul UE.
O parte importantă a acestor investiții se îndreaptă către domeniul naval. Valoarea producției de vehicule și echipamente pentru apărare maritimă realizate în Uniunea Europeană a ajuns la 13,7 miliarde de euro în 2025, în timp ce valoarea cumulată a producției din perioada 2016-2025 a fost de aproximativ 117,8 miliarde de euro.
Patru țări controlează cea mai mare parte a industriei navale europene
Franța, Germania, Italia și Spania sunt principalii actori ai industriei europene de apărare maritimă. Cele patru state reprezintă aproximativ 87% din baza industrială navală de apărare a UE și au generat anul trecut 82% din valoarea producției din acest sector.
Franța a avut o pondere de 37% din producția europeană de vehicule destinate apărării maritime, în timp ce Germania și Italia au contribuit fiecare cu câte 19%, iar Spania cu 8%.
Totuși, puterea industrială nu reflectă în totalitate contribuția militară a fiecărui stat.
Analiștii atrag atenția că țări precum Grecia și Suedia joacă un rol important în securitatea maritimă europeană, chiar dacă nu se află în topul producătorilor. Grecia dispune de o flotă importantă de submarine convenționale și desfășoară constant operațiuni în Marea Egee, estul Mediteranei și Marea Roșie.
Suedia, în schimb, și-a construit forțele navale în special pentru Marea Baltică și beneficiază de o industrie națională de apărare bine dezvoltată.
Europa nu are nevoie de flote identice, ci de forțe care pot colabora
Experții consideră că principala provocare pentru europeni nu este ca fiecare țară să-și construiască o flotă uriașă, ci ca forțele navale existente să poată opera împreună și să facă schimb rapid de informații.
În acest context, este necesară o rețea militară capabilă să ofere o imagine comună asupra situației din largul coastelor europene. Cooperarea ar trebui să depășească granițele Uniunii Europene și să includă Marea Britanie și Norvegia, două state cu rol important în securitatea nordului Europei.
În același timp, dacă investițiile sunt raportate la PIB, balanța se schimbă în favoarea statelor din estul continentului. Polonia alocă 4,48% din PIB pentru apărare, fiind urmată de Lituania, cu 4%, Letonia, cu 3,73%, și Estonia, cu 3,38%.
Toate aceste țări sunt situate în apropierea Rusiei sau a Belarusului și se află într-o poziție strategică sensibilă.
Și Germania și-a accelerat investițiile. Ponderea cheltuielilor militare în PIB a crescut de la 1,27% în 2021 la 2,14%, iar Berlinul intenționează să ajungă la un buget anual de apărare de 162 de miliarde de euro până în 2029.
Cablurile submarine și „flota fantomă”, noi motive de îngrijorare
Războiul din Ucraina a modificat și modul în care europenii privesc securitatea maritimă. Pe lângă amenințările militare tradiționale, atenția s-a mutat către cablurile submarine, infrastructura energetică și navele comerciale suspecte.
Așa-numita „flotă fantomă”, formată din petroliere aflate sub sancțiuni și suspectate că pot fi implicate în activități de supraveghere sau sabotaj, reprezintă una dintre preocupările europene.
În Marea Baltică au fost raportate mai multe incidente privind cabluri submarine, inclusiv cazurile BCS East-West Interlink, C-Lion1 și Estlink 2, ceea ce a determinat Uniunea Europeană să adopte un plan special pentru protejarea infrastructurii submarine.
În paralel, NATO a lansat misiunea „Baltic Sentry”, destinată consolidării securității în regiunea baltică.
Strategia UE privind securitatea maritimă a fost actualizată în 2023. Dacă documentul anterior se concentra mai ales pe probleme precum pirateria, pescuitul ilegal și migrația, noua abordare ia mai mult în calcul amenințările provenite din partea unor state.
Experții consideră însă că Uniunea Europeană trebuie să facă mai mult pentru ca strategiile adoptate să fie transformate în capacități militare concrete.
Sute de milioane de euro pentru protejarea infrastructurii maritime
Bruxellesul a început să aloce fonduri suplimentare pentru securitatea infrastructurii submarine. În februarie 2026 a fost anunțat un program de 347 de milioane de euro pentru infrastructura submarină, iar o altă inițiativă, destinată monitorizării oceanelor, beneficiază de 92 de milioane de euro.
La nivel european există și instrumente financiare mult mai ample. Facilitatea SAFE, parte a planului „Readiness 2030”, poate mobiliza până la 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi pentru investiții în apărare.
De asemenea, prin Fondul european de apărare sunt finanțate proiecte comune, iar Franța, Germania, Italia și Spania au primit împreună o parte importantă din aceste fonduri.
Un alt proiect important este European Patrol Corvette, dezvoltat în cadrul cooperării militare PESCO și coordonat de Italia.
În martie 2026, Uniunea Europeană a lansat și o strategie industrială maritimă, prin care construcția de nave și dezvoltarea capacităților navale sunt tratate pentru prima dată într-un cadru industrial comun la nivel european. Pentru proiectele de apărare navală și subacvatică au fost alocate 325 de milioane de euro.
Următorul test important va avea loc în octombrie 2026, când Comisia Europeană urmează să prezinte un raport privind modul în care este pusă în aplicare strategia maritimă.
Pentru Europa, miza nu mai este doar construirea unor nave militare mai moderne, ci dezvoltarea unei rețele maritime capabile să protejeze comerțul, infrastructura critică și rutele de aprovizionare, într-un context de securitate tot mai tensionat.
