POLITIC. În timp ce presa mondială se întrece în a explica, cu lacrimi de crocodil și digresiuni despre „haosul” provocat de Trump, de ce democrații au recâștigat Congresul american, realitatea are grijă să ne amintească cine ține, de fapt, de frâiele lumii. China a anunțat oficial că se află în contact cu Statele Unite și Rusia pentru organizarea unui summit Xi–Trump–Putin. Da, ați citit bine. Nu un panel despre diversitate la Davos, nu o conferință despre climă în care se discută interzicerea vacilor, ci o întâlnire a celor trei care încă mai au armate, economii și capacitatea de a muta piese pe tabla de șah mondială.
Victoria democraților ne deschide ușa spre „bunele vremuri”: 72 de genuri (nu doar cele două plictisitoare), Green Deal ca religie de stat și politică industrială, doctorate serioase despre pronumele corecte (his, her, theirs, its, studentx, ministerx) și despre rescrierea politically correct a istoriei. Vaccinurile, chiar dacă sunt 20-30 de căciulă, redevin obligatorii. Organizațiile globaliste — ONU, OMS, FMI, CPI, Forumul Economic Mondial de la Davos, își recapătă locul de cinste ca principali poli de putere și influență, iar ONG-urile politice continuă să modeleze omul pentru a-l transforma în păpușă emoțională, folosind sute de miliarde din bani publici (de exemplu, din resuscitatul USAID). Totul, desigur, din cauza greșelilor, haosului și chiar faptelor fățișe de corupție ale lui Trump și ale administrației sale. Logica e impecabilă: dacă democrații câștigă, vina e a republicanilor. Dacă republicani ar fi câștigat, vina ar fi fost tot a republicanilor. E o formulă matematică stabilă.
Numai că, în timp ce unii se pregătesc să rescrie istoria pe criterii de gen și să transforme industria europeană în muzeu ecologic, cei trei lideri se pregătesc să discute despre ordinea mondială. Summitul e evocat de săptămâni, Kremlinul a confirmat pregătirile încă din octombrie, iar China găzduiește APEC pe 18-19 noiembrie. Ucraina tremură, pe bună dreptate: când marile puteri se așază la masă, cei mici riscă să afle că au fost deja împărțiți pe hârtie.
Iar Uniunea Europeană? Rămâne un factor infim economic și un actor geo-politic insignifiant. Nu va fi parte la această nouă înțelegere de tip Yalta. Va rămâne ceea ce este și acum: un vecin care bagă bățul prin gard, dar irelevant. Nu pentru că nu ar avea opinii (are, și le exprimă cu pasiune pe X sau Facebook), ci pentru că, în politica mare, imperialistă, democrații americani au avut întotdeauna și au și acum aceeași poziție ca și republicanii. Iar UE, din perspectiva imperialistă americană, favorabilă acum tri-polarizării sferelor de influență, a fost cântărită, măsurată și a fost găsită neimportantă. Peste 3-4 ani, ideea demantelării UE ar putea deveni main-stream în SUA. Ceea ce ar putea fi sfârșitul unui vis.
Ironia e delicioasă. În timp ce o parte a presei celebrează „întoarcerea la normalitate” (adică la 72 de genuri și la Green Deal), cei care chiar pot schimba harta lumii se pregătesc să discute fără invitați europeni. Trump rămâne președinte, Xi și Putin rămân pe poziții, iar masa la care se decide noua ordine mondială are doar trei scaune. Restul pot urmări de pe margine, cu hashtag-uri și comunicate de presă.
Bine ați venit înapoi în viitor. Sperăm că v-ați pregătit suficiente pronume.
PS: Noul senator democrat ales în Texas, James Talarico, a afirmat că Dumnezeu este non-binar și că există șase sexe biologice. În imaginea articolului (stânga), nu sunt caractere generate cu AI ci sunt doi oficiali americani la recepția de la ambasada Franței din Washington de acum 4 ani, respectiv Rachel Levine (transgender), fostă Assistant Secretary for Health și amiral în U.S. Public Health Service, și Sam Brinton (non-binar), fost Deputy Assistant Secretary la Departamentul Energiei al SUA.
Sursă articol Gheorghe Piperea
