CENZURĂ. Într-un exercițiu de „democrație supravegheată”, ANCOM a anunțat că 25 de canale media și publicații sunt interzise în România, conform unui regulament european. Statul român, mereu dornic să ne protejeze de pericolele informației, ne informează că nu doar difuzarea, ci și simpla citare a acestor surse este interzisă. Cu alte cuvinte, dacă un jurnalist român ar menționa o știre dintr-o publicație interzisă – chiar și pentru a o combate – riscă să încalce legea.
Lista neagră include Russia Today, Sputnik, Rossiya 1, Izvestia, RIA Novosti și multe altele, iar interdicția se aplică oricărei forme de distribuție: TV, online, rețele sociale, ba chiar și discuții pe marginea acestor surse. În mod curios, România, țară în care s-a murit la Revoluție pentru libertatea de exprimare, ajunge acum să adopte metodele regimului împotriva căruia s-a luptat.
Căci, să nu uităm, Nicolae Ceaușescu a fost împușcat chiar de actuala clasă politică, pe motiv că cenzura posturi de radio, publicații și canale media. Dacă în 1989 cenzura era o crimă care trebuia pedepsită cu moartea, astăzi este o obligație legală, impusă prin reglementări europene și supravegheată de instituții „independente” precum ANCOM.
Între timp, articolul 30 din Constituția României continuă să prevadă clar că „cenzura de orice fel este interzisă”. Dar cine mai are timp să citească astfel de detalii când statul veghează să nu cumva să ne informăm greșit? Dacă înainte se vorbea despre „adevărul unic al socialismului”, acum avem „adevărul oficial al democrației europene”. Diferența? Doar de nuanță.
