PIAȚA MUNCII. România continuă să fie marcată de mari disparități economice între regiunile sale. Județele din sud și est, cum ar fi Teleorman, Vaslui și Dâmbovița, se află la coada clasamentului în ceea ce privește ponderea angajaților în rândul populației active. Spre exemplu, în Teleorman, doar 49,3% dintre persoanele active sunt angajate, iar în Vaslui și Dâmbovița procentul se situează la 51,5%, respectiv 52,8%. Aceste cifre subliniază dificultățile acestor județe în atragerea de investitori și crearea de oportunități de muncă pentru locuitori.
În contrast, Transilvania și Banatul, prin județe precum Cluj, Sibiu și Arad, demonstrează o piață a muncii mai dezvoltată și dinamică. Clujul, de exemplu, are 71% dintre persoanele active angajate, iar în Sibiu această pondere ajunge la 72,5%. Aceste regiuni din vestul și centrul țării reușesc să depășească media națională a ratei de angajare, stabilită la 67,3%.
Județul Mureș: o piață a muncii stabilă, situată în zona mediană a clasamentului național
În județul Mureș, ponderea angajaților din populația activă este de 65,7%, cu 137.447 de persoane angajate. Acest procent situează județul Mureș într-o poziție de mijloc la nivel național, între județele foarte dezvoltate economic și cele mai puțin atractive pentru investitori. Această cifră arată că Mureșul beneficiază de o stabilitate economică moderată, deși există în continuare loc pentru îmbunătățiri în ceea ce privește crearea de noi locuri de muncă și atragerea de investiții.
Contrastul între regiunile României: diferențele de dezvoltare economică și de dinamism al pieței muncii
Potrivit calculelor ZF, bazate pe datele Institutului Național de Statistică (INS), piața muncii din România este profund afectată de aceste diferențe regionale. Zonele dezvoltate, în special cele din vest și centru, au un potențial economic mult mai mare, reușind să ofere locuri de muncă pentru o parte mai mare din populația activă. În schimb, județele din sud și est, precum Teleorman și Vaslui, întâmpină dificultăți în stimularea ocupării forței de muncă, ceea ce duce la rate mai scăzute de angajare și, implicit, la o economie locală mai fragilă.
Aceste disparități subliniază necesitatea unor măsuri strategice pentru echilibrarea pieței muncii și pentru creșterea atractivității economice în regiunile mai slab dezvoltate. În cazul județului Mureș, poziția de mijloc poate reprezenta atât o provocare, cât și o oportunitate de creștere, dacă investițiile și politicile locale vor susține dezvoltarea unei piețe a muncii mai dinamice.
.
