FONDURI. România se află într-o întârziere majoră cu implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), iar dacă lucrurile nu se schimbă rapid, riscăm să pierdem miliarde de euro. Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație al BNR, avertizează că suntem singura țară care s-a aflat în pericol real de suspendare a plăților din cauza deficitului bugetar uriaș.
Țara noastră are la dispoziție 28,5 miliarde de euro pentru infrastructură, digitalizare, sănătate și educație. Dar, în stilul clasic românesc, până la sfârșitul lui septembrie 2024 am reușit să încasăm doar 9,4 miliarde, dintre care efectiv cheltuiți erau doar 4,1 miliarde. Mai mult, din cele 518 jaloane asumate, am bifat doar 14%, ceea ce înseamnă că implementarea merge cu viteza unui melc adormit.
„Ne dau banii gratis și nici așa nu ne mișcăm”
Cristian Popa subliniază că PNRR nu este doar o pungă de bani aruncată de Uniunea Europeană, ci o oportunitate unică de a moderniza România. În schimb, ne împotmolim în reforme amânate și promisiuni neonorate. În mod paradoxal, Uniunea Europeană nu cere nimic în plus față de ceea ce oricum ar trebui să facem: reforme, disciplină fiscală și investiții inteligente.
Dacă lucrurile nu se schimbă rapid, vom ajunge în 2026 uitându-ne cu regret la miliardele pierdute și întrebându-ne cine e vinovat.
Soluția Guvernului? Mai multe taxe!
În loc să accelereze implementarea proiectelor, Guvernul vine cu o idee „briliantă”: noi taxe. Ministrul Marcel Boloș a anunțat introducerea unei noi taxe auto și analizează majorări de impozite, inclusiv creșterea TVA de la 19% la 21% și a impozitului pe venit de la 10% la 12%.
Reforme întârziate și politruci bine mersi
Printre principalele cauze ale întârzierii se numără reformele pensiilor și guvernanța corporativă în companiile de stat. Pensiile speciale sunt încă o piatră de moară, iar în loc să avem directori profesioniști la companiile de stat, acestea sunt conduse de „specialiști” cu carnet de partid.
Așadar, România se află într-o cursă contra cronometru, dar în loc să fugim spre linia de sosire, ne legăm singuri de picioare și ne mirăm că nu ajungem la timp.
