TEZAUR. Statul român a avut mereu o relație complicată cu propriul patrimoniu cultural. De la monumente istorice lăsate în paragină, la colecții muzeale neprotejate și artefacte vândute pe nimic, România a demonstrat constant că protejarea moștenirii sale culturale nu este o prioritate. Iar acum, ironia sorții face ca statul olandez să fie cel care ar putea achita României 5,8 milioane de euro pentru furtul de la Muzeul Drents, dacă artefactele dacice dispărute nu sunt recuperate.
Furtul a patru obiecte de aur din tezaurul românesc – inclusiv celebrul Coif dacic – a avut loc acum două săptămâni, iar Muzeul Drents le avea asigurate pentru o sumă considerabilă. În total, colecția de 673 de piese împrumutate din România este evaluată la peste 30 de milioane de euro. Noroc cu sistemul de asigurări olandez, căci statul român oricum nu și-ar fi permis să plătească despăgubiri pentru propriile sale comori.
Statul olandez, prin Ministerul Educației, Culturii și Științei, a garantat parțial această sumă și, dacă artefactele nu sunt găsite, va trebui să achite daunele. Este pentru prima dată când guvernul olandez ar putea suporta o pierdere atât de mare din cauza unui furt de artă. Până acum, Olanda a plătit doar 8.000 de euro despăgubiri pentru opere de artă pierdute – o sumă ridicol de mică față de cei 5,8 milioane de euro care s-ar putea plăti acum pentru obiectele românești.
Între timp, ancheta continuă, cu trei suspecți reținuți și un al patrulea încă în libertate. Poliția a recurs la o măsură rar întâlnită – a publicat fotografiile și numele unor suspecți în speranța că va afla unde sunt artefactele furate. Însă până acum, niciun rezultat. Experții se tem că piesele din aur au fost deja topite. Cu alte cuvinte, patrimoniul României ar putea sfârși sub formă de bijuterii vândute la colț de stradă.
În timp ce olandezii investighează și sunt gata să plătească despăgubiri pentru tezaurul nostru, în România, situația culturală rămâne aceeași: clădiri istorice prăbușite, bugete inexistente pentru patrimoniu și un dezinteres cronic din partea autorităților.
Dacă statul român ar fi tratat cultura cu aceeași seriozitate cu care tratează afacerile politice obscure, poate că tezaurele dacice nu ar mai fi avut nevoie de protecția altora.
