JUSTIȚIE? Într-o nouă demonstrație de „independență” și „imparțialitate,” Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că Laura Vicol nu merită nicio măsură restrictivă după ieșirea din arest. De ce ar avea? Doar e vorba de un mizilic de 195 de milioane de euro, niște Ferrari și Rolls-Royce, și un grup infracțional organizat. Adică, nimic care să necesite vreo grijă în plus din partea Justiției.
„M-am întors!” – Apel disperat către clienții rătăciți
Abia eliberată, Vicol și-a pus roba de avocat și a ținut să anunțe pe Facebook că s-a întors. Ce-i drept, nu e ca și cum a lipsit prea mult – doar 10 zile. Însă, în această perioadă, justiția română a făcut ce știe mai bine: a demonstrat că legea e un concept flexibil, aplicabil doar fraierilor care n-au prieteni sus-puși.
ÎCCJ: „Fără restricții, vă rugăm!”
Decizia Instanței Supreme e demnă de manualele de drept penal alternativ. În timp ce alți inculpați primesc control judiciar, interdicții și confiscări, Laura Vicol a scăpat fără niciun fel de piedică. Ca să nu fie deranjată în timp ce se întoarce la avocatură, probabil. În fond, nu vrem să-i stricăm cariera pentru niște „mici nereguli”, nu?
Dublul standard marca România
Într-o țară unde ți se blochează contul pentru 100 de lei restanță la taxe, cei care învârt milioane prin scheme complexe de spălare de bani sunt lăsați să-și continue nestingheriți activitatea. Dacă furi de foame, primești ani grei de pușcărie. Dacă faci parte din „elita” financiară, primești un dosar, câteva zile de detenție, apoi te întorci la viața ta luxoasă.
În concluzie, ÎCCJ ne-a învățat din nou o lecție importantă: în România, adevărata problemă nu e evaziunea fiscală de milioane, ci cetățeanul de rând care uită să-și plătească dările la stat. Că, în fond, trebuie să rămână cineva care să susțină bugetul din care se achită pensiile speciale și indemnizațiile celor care fac astfel de decizii „înțelepte.”
