SĂRBĂTOARE. Noaptea de Înviere este unul dintre cele mai sfinte și așteptate momente din calendarul ortodox, dar și catolic. După un post de șapte săptămâni și o perioadă intensă de rugăciune și curățire sufletească, milioane de credincioși pășesc în biserici pentru a trăi taina Învierii Domnului Iisus Hristos. Este o noapte a speranței, a renașterii și a luminii, în care comunitățile se adună în liniște și evlavie în jurul altarului.
De ce se merge la biserică în această noapte
Participarea la slujba de Înviere nu este doar o tradiție transmisă din generație în generație, ci un act de credință profund. Creștinii merg la biserică pentru a primi Lumina Învierii, simbolul biruinței vieții asupra morții și al victoriei luminii divine asupra întunericului păcatului. Fiecare credincios aduce cu sine o lumânare, pe care o aprinde din lumina oferită de preot de pe masa Sfântului Altar, în jurul miezului nopții. Această Lumină Sfântă este păstrată aprinsă pe toată durata slujbei de Înviere.
Lumina – semnul vieții veșnice și miracolul din Ierusalim
În bisericile ortodoxe, Lumina Învierii este adesea aprinsă din Focul Haric, o minune care are loc în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. În Sâmbăta Mare, între orele 12:30 și 14:30, focul se coboară în mod inexplicabil deasupra Sfântului Mormânt. În primele minute, acesta nu arde și poate fi atins fără a provoca durere – un fenomen considerat de credincioși drept o dovadă vie a prezenței lui Dumnezeu.
De aici, Lumina este adusă cu avionul în mai multe țări ortodoxe, inclusiv în România, unde este întâmpinată cu solemnitate și transmisă din parohie în parohie, până ajunge la fiecare credincios.
Ce se face cu lumânarea de la Înviere
După ce se încheie slujba, credincioșii se întorc cu liniște și evlavie acasă, având grijă să păstreze lumina aprinsă. Conform tradiției, la intrarea în casă, se face semnul crucii cu lumânarea pe grindă sau pe perete, afumându-l. Această practică este considerată o binecuvântare pentru locuință și o protecție spirituală pentru cei din casă. În unele regiuni, semnele de fum se păstrează ani la rând, fiind o mărturie a credinței familiei.
Lumânarea nu se stinge la întâmplare și nu se aruncă. Este păstrată cu grijă și aprinsă în momente de necaz, de boală sau în timpul furtunilor, fiind considerată un simbol al prezenței divine în casă. În Săptămâna Luminată, se obișnuiește să fie aprinsă în fiecare zi, puțin câte puțin, ca semn al bucuriei continue.
Tradiții și obiceiuri din diferite regiuni
În Banat, există credința că fetele mari trebuie să își lumineze chipul cu această lumină, atunci când merg la jocuri sau sărbători populare, pentru a fi plăcute și atrăgătoare. În alte zone ale țării, lumina de la Înviere este folosită pentru binecuvântarea grădinii, a animalelor sau a pomilor, fiind considerată o sursă de fertilitate și protecție.
Noaptea Învierii – începutul unei vieți noi
În esență, Noaptea de Înviere este mai mult decât un eveniment religios – este o călătorie spirituală. Este momentul în care se proclamă mesajul central al creștinismului: că moartea a fost învinsă, iar viața veșnică este posibilă prin Hristos. Lumina pe care o purtăm în mâini devine o lumină în suflet, iar mersul la biserică în această noapte este, pentru mulți, începutul unui nou drum de credință, iertare și speranță.
