CURIOZITĂȚI. În urma catastrofei nucleare de la Cernobîl, pe 26 aprilie 1986, lumea s-a aflat la un pas de o tragedie de proporții incomensurabile. Cu toate acestea, datorită curajului incredibil a trei oameni – Alexey Ananenko, Boris Baranov și Valery Bezpalov – Europa, Asia și Africa au fost salvate de la un posibil dezastru nuclear fără precedent.
La 10 zile după explozia reactorului 4, specialiștii au descoperit o nouă amenințare: sub miezul topit al reactorului se formase un bazin imens de apă. Dacă miezul radioactiv ar fi ajuns în contact cu această apă, ar fi provocat o explozie cu o forță echivalentă cu 3 până la 5 megatone – suficientă pentru a rade de pe fața pământului orașe întregi, inclusiv Minsk, situat la 320 km distanță. Această explozie ar fi eliberat o cantitate imensă de radiații, transformând Europa într-un continent nelocuibil.
Singura soluție era ca cineva să pătrundă sub reactor, să localizeze manual supapele piscinei și să dreneze apa. O misiune extrem de periculoasă, aproape sinucigașă, având în vedere nivelul uriaș de radiații din acea zonă.
Trei voluntari – Alexey Ananenko, Boris Baranov și Valery Bezpalov – au acceptat să își riște viața. Ananenko, cunoscând bine structura internă a centralei, a declarat simplu: „Cum să refuz, doar eu știu exact unde sunt porțile de eșapament?”
Echipa a intrat sub miezul reactorului, echipată doar cu lanterne, care s-au stins rapid, lăsându-i să opereze în întuneric absolut. Într-o atmosferă sufocantă și letală, au reușit să localizeze și să deschidă supapele, eliberând astfel apa și prevenind explozia.
Sacrificiul lor a fost uriaș. Deși Boris Baranov a murit ulterior, în 2005, din cauze naturale, Alexey Ananenko și Valery Bezpalov sunt, în mod incredibil, încă în viață astăzi.
Deși numele lor nu sunt la fel de cunoscute ca ale altor eroi ai istoriei, întreaga lume le datorează viața. Fără curajul lor extraordinar, harta Europei ar fi arătat astăzi cu totul altfel.
Acești trei bărbați ne amintesc că eroismul adevărat nu strigă după glorie, ci acționează în cele mai întunecate momente, atunci când lumea întreagă atârnă de un fir de ață
