TURISM. În localitatea Ibănești, din județul Mureș, o moară tradițională acționată de apă, veche de generații, a fost readusă la viață de Dumitru Suceava, cunoscut local ca Mitică de la Moară. Aflat la a patra generație de morari, acesta a restaurat vechea instalație țărănească, recondiționând-o cu piese și curele originale, așa cum se foloseau odinioară în măcinat. Astfel, moara a devenit un nou punct de atracție pe Valea Gurghiului.
Încă din copilărie, Mitică a deprins tainele moraritului, învățând cum funcționează o moară de apă și cum se obține făina de calitate, din porumb sau grâu. „Sunt fiul lui Dumitru și Doina din comuna Ibănești, numărul 251. Tatăl meu a moștenit moara de la părinții lui, iar lumea spunea că merge la Mitru sau la Doina de la moară”, povestește el. În curtea lor au funcționat nu doar moara, ci și o piuă, o vâltoare, un cazan de țuică și o presă de ulei, toate acționate de apă.
În prezent, moara și vâltoarea au fost complet refăcute. „Am înlocuit jgheaburile, poștele și am folosit stejar pentru durabilitate. Pentru vâltoare, trebuie fag sau brad alb cu fibră fină”, explică Mitică. Vâltoarea continuă să fie folosită de localnici, mai ales înainte de Paști și Crăciun, pentru a spăla țoalele – covoare, preșuri sau cuverturi din lână – folosind doar săpun de casă.
Chiar dacă urmează să se pensioneze în luna iunie, Mitică nu plănuiește să transforme moara într-o afacere. „Poarta va fi mereu deschisă. Oricine e binevenit să vadă cum funcționează moara sau să-și macine porumbul”, spune el.
Își amintește cu nostalgie vremurile când, înainte de 1989, moara era în plină activitate. Morarii predau vama de la fiecare măcinat la baza de recepție din Reghin și primeau 40-50 de bani pe kilogram. La fel se întâmpla și cu țuica adusă la control, care trebuia să aibă 60 de grade alcool.
În curtea lui Mitică, toate instalațiile tradiționale țărănești – de la moară și vâltoare, la cazanul de țuică – au fost păstrate sau refăcute. Pe vremuri, în zonă funcționau cel puțin 12 mori și vâltori, dar acum doar cea a lui Mitică a supraviețuit.
Stela Suceava, soția lui Mitică, a fost o susținătoare constantă a proiectului: „Mulți i-au spus să dărâme moara, că e o vechitură. Dar el a refuzat. A găsit piese rare, a reglat pietrele de moară, acum putem obține făină de mălai și păsat. De când e gata, curtea e mereu plină de vizitatori.”
Nastasia Man, o vecină, a fost surprinsă spălând țoale la vâltoare. Ea povestește cu emoție despre copilăria trăită în mijlocul acestor obiceiuri și laudă simplitatea și eficiența spălatului tradițional, fără detergenți. „Pe vremuri puneam cenușă într-un vat, turnam apă fierbinte și apoi duceam hainele la vâltoare. Totul era natural și mirosea a apă curată.”
Un alt vecin apreciază faptul că cazanul de țuică din curte funcționează de peste 80 de ani. El crede că țuica tradițională, obținută din mere, prune sau pere, e inegalabilă și mulțumește tehnologiei clasice și atenției celor care o fierb.
Astăzi, gospodăria lui Dumitru Suceava a devenit un adevărat muzeu viu, unde copiii și tinerii pot descoperi tradițiile și meșteșugurile de altădată. Iar Mitică, chiar dacă nu mai este tânăr, continuă să inspire prin dedicarea sa pentru păstrarea valorilor autentice.
