VIZIUNE. România se află într-un nou punct de răscruce. Într-o perioadă de alegeri importante, națiunea pare mai fragmentată ca niciodată, oscilând între două mari viziuni: una profund ancorată în valorile occidentale și integrarea europeană, și cealaltă, bazată pe ideea de independență națională, tradiție și refacerea autorității statului.
Tot mai mulți români simt nevoia unei „a treia căi” – un drum echilibrat, care să nu respingă beneficiile apartenenței la proiecte internaționale precum UE și NATO, dar care să pună pe primul loc interesul național, capacitatea noastră de a decide pentru noi și dezvoltarea sustenabilă a României.
Transformări și lecții recente
Generațiile actuale trăiesc într-o lume complet diferită de copilăria trăită în România anilor ’80. Atunci, frigul din apartamente, lipsurile alimentare și cenzura erau norme. Astăzi, tinerii nu pot concepe astfel de realități. Dar tocmai de aceea este esențial să vorbim deschis despre ceea ce ne desparte, să recunoaștem conflictele culturale și ideologice și să lucrăm pentru un proiect comun, solid, realist.
Statul și economia: un echilibru necesar
Deficitul bugetar tot mai accentuat și administrația publică supradimensionată ne forțează să regândim rolul și eficiența statului. Nu înseamnă că trebuie să preluăm complet filosofia pieței private, dar este necesar un stat mai suplu, mai performant și mai responsabil față de nevoile economiei reale. Un stat care încurajează investiția privată autohtonă, care reduce birocrația și care își asumă rolul de partener, nu de povară.
Mitul străinilor care ne „cumpără țara”
România nu este o colonie economică. Realitatea este că investitorii străini au adus și capital, și locuri de muncă. Dar sentimentul general că resursele, pământurile și companiile românești sunt lăsate de izbeliște nu este de ignorat. Ceea ce lipsește este o politică clară, coerentă și susținută pentru sprijinirea antreprenoriatului autohton, pentru promovarea produselor românești și pentru dezvoltarea capitalului național.
Diaspora: sprijin neprețuit, ignorat prea mult
Milioane de români au susținut economia națională prin munca lor în străinătate. Au trimis bani acasă, au construit case, au plătit taxe indirect și au ridicat standarde. Dar ei rămân, în mod paradoxal, printre cei mai puțin sprijiniți cetățeni. România nu a reușit încă să construiască un sistem de reintegrare și sprijin pentru revenirea diasporei. Fără programe clare, coerente și aplicabile, această ruptură va rămâne o rană deschisă.
Religia – pilon tăcut, dar esențial
Ortodoxia a fost mereu parte a identității naționale românești. Separarea bisericii de stat este necesară, dar trebuie păstrată cu echilibru. Religia nu trebuie demonizată, dar nici instrumentalizată politic. Icoanele din spitale, de pildă, nu ar trebui privite ca un simbol al înapoierii, ci ca un refugiu pentru suferință, pentru speranță. Nu totul poate fi măsurat în cifre sau politici. Uneori, ceea ce ne ține în picioare este credința simplă, umană.
Educația – prima verigă a suveranității
România nu poate redeveni puternică fără un sistem educațional modern și ancorat în realitate. Este nevoie de susținerea învățământului profesional, de politici curajoase împotriva exodului creierelor, dar și de susținerea morală și financiară a profesorilor care formează caractere. O generație bine educată și echilibrată poate transforma profund această țară în doar câteva decenii.
Infrastructura – continuitatea ca strategie de stat
Proiectele mari trebuie scoase de sub controlul exclusiv al ciclurilor electorale. E nevoie de consens național asupra unor obiective de infrastructură, indiferent de cine conduce temporar guvernul. Doar așa vom construi durabil.
Statul eficient: digitalizare și meritocrație
Un stat modern înseamnă proceduri digitale, transparență, evaluare constantă a performanței și responsabilitate instituțională. Nu se poate construi o țară modernă pe structuri de secol XIX.
Poziția României în proiectul european
România a beneficiat imens de pe urma integrării în Uniunea Europeană. Fonduri, deschidere, reforme, susținere. Dar vocea noastră trebuie să fie mai fermă, mai clară, mai bine negociată. Avem dreptul și datoria de a cere măsuri care se potrivesc nevoilor noastre și de a refuza impunerile nejustificate.
Valori fundamentale pentru reconstrucție
Viitorul nu se clădește pe ură, etichete și confruntări. Viitorul se construiește cu muncă cinstită, respect reciproc, echilibru în decizii și credință profundă în potențialul nostru ca națiune. Nu e vorba de izolaționism, ci de o suveranitate inteligentă – aceea care știe să aleagă ce e mai bun pentru sine, fără a rupe podurile care duc spre progres.
