DREPTURI. Europa de azi pare condusă de o elită ruptă de realitate, obsedată nu de binele comun, ci de ideologii radicale și deviații toxice pe care le impune ca normă publică. În timp ce planeta geme sub povara poluării, a inegalității, a foametei și a războaielor „sustenabile”, liderii europeni adoptă politici care pun sub semnul întrebării chiar valorile de bază ale umanității.
În Franța – patria autoproclamată a drepturilor omului – a fost adoptată recent o lege care legalizează sinuciderea asistată și eutanasia. Mai grav: această „alegere” va fi finanțată din bugetul public. Cu alte cuvinte, statul nu mai are doar obligația de a-ți garanta viața, ci și de a-ți facilita moartea.
Ce urmează? Într-o societate în care omul devine tot mai mult o păpușă digitală, o plastilină biologică manipulată în colivii tehnologice, se pune întrebarea: ce va conta mai mult – dreptul de a trăi sau „dreptul de a muri”? Într-un viitor apropiat, cine va decide asta pentru tine – tu sau statul?
Cât de departe e linia dintre alegere și obligație, mai ales în cazul celor vulnerabili – bătrâni, bolnavi, singuri? Dacă azi ni se promite libertatea de a decide, cât va mai dura până când „alegerea” morții va deveni o soluție de sistem, justificată economic sau ecologic?
Scenariile care altădată păreau desprinse din distopii SF – precum „Soarele verde” – devin brusc realiste. Pentru că, sub pretextul progresului, asistăm la o devalorizare a vieții umane. Transhumanismul și inteligența artificială capătă statut de noi religii, în timp ce drepturile reale devin simple amintiri.
Nu e o noutate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pus de ani buni pe masă decizii controversate care deschid ușa acestor politici. Judecătorii care le-au pronunțat au fost impuși acolo de ONG-uri radicale, sprijinite de miliardarii planetei – aceiași care finanțează campanii globale pentru „dreptul la moarte”.
România? Va urma, inevitabil. Așa cum se întâmplă de fiecare dată. Pentru că, la București, clasa politică nu are busola valorilor. Nu-i interesează libertatea, credința, familia sau națiunea – ci doar banii și agendele sinistre impuse de „progresiștii” din afară.
În timp ce Europa își exportă gunoaiele spre Africa de Nord-Vest, ca să-și spele imaginea ecologică pe din afară, își distruge pe dinăuntru ultima urmă de umanitate.
