BANCAR. În prezent, piața bancară din România este controlată în proporție de peste 70% de doar patru bănci, ceea ce creează un oligopol periculos. Această concentrare excesivă de putere afectează direct românii: dobânzi ridicate, comisioane nejustificate, acces limitat la credite pentru afaceri mici și o reticență sistematică în a finanța sectoarele productive.
Deși BNR are, potrivit legii, responsabilitatea de a reglementa și supraveghea sistemul bancar, instituția rămâne pasivă. Are instrumentele necesare pentru a corecta dezechilibrele – de la limitarea marjelor de profit până la impunerea unor reguli de transparență și competiție loială –, dar alege să nu le folosească.
Cauza? BNR a devenit o instituție inertă, conservatoare și excesiv de politizată, mai interesată de stabilitatea aparenței decât de echitatea din economie. În loc să protejeze interesele cetățenilor, pare să prioritizeze menținerea profiturilor bancare sub pretextul „stabilității sistemului financiar”.
În plus, între conducerea BNR și marile bănci comerciale există o interdependență evidentă, alimentată de uși rotative, de relații personale și de o viziune comună: aceea că piața se autoreglează. Însă într-un oligopol, autoreglarea este o iluzie – distorsiunea este regula, nu excepția.
Astfel, băncile mari ajung să impună propriile reguli, în timp ce BNR rămâne spectatoare, ascunzându-se în spatele jargonului tehnic. Cetățeanul român este lipsit de protecție reală, fiind lăsat pradă unui sistem în care profitul băncilor primează în fața interesului public.
România are nevoie urgentă de o reformă profundă a rolului și atitudinii BNR, care să redevină un arbitru echitabil, nu un protector al marilor jucători din sistemul bancar. În lipsa unei astfel de schimbări, dezechilibrul și abuzurile vor continua, iar încrederea în instituțiile financiare va fi tot mai greu de recuperat.
