IMPORTURI. Deși dispune de terenuri fertile, o climă ideală și o tradiție agricolă puternică, România a ajuns, în 2024, să importe alimente în valoare de peste 11 miliarde de euro. În loc să consumăm produse românești, rafturile magazinelor sunt invadate de roșii din Turcia, carne din Germania și lactate din Polonia. Iar în acest timp, fermieri români se văd nevoiți să închidă afacerile sau să vândă sub prețul de producție.
Cum s-a ajuns într-o astfel de situație? Răspunsul este clar: un stat absent, o clasă politică indiferentă, taxe copleșitoare, credite agricole cu dobânzi împovărătoare, subvenții insuficiente și o birocrație sufocantă. România nu-și protejează agricultura ci o lasă pradă marilor lanțuri de magazine și produselor străine.
În timp ce fermierii din Franța sau Italia primesc sprijin consistent și vând cu profit, agricultorii români sunt forțați să muncească în pierdere. Statul nu sprijină depozitarea, procesarea sau asocierea micilor producători, iar prețurile din piață sunt dictate de retailerii străini, care promovează importurile.
Rezultatul este devastator: satele se golesc, fermele dispar, iar copiii noștri cresc cu mâncare lipsită de gust, plină de conservanți și adusă de la mii de kilometri distanță. România nu importă alimente pentru că nu ar putea produce, ci pentru că nu i se permite să producă.
Este vorba despre un sistem economic gândit să susțină interese externe, nu agricultura românească. Aceasta nu mai este o economie de piață autentică, ci o dependență planificată, un model de colonie economică perfect legalizat.
